O lacrimă
Desprinsă dintre genele unei plăpînde amintiri
Ce stă ascunsă-n fundul unui suflet
Căzu
Pe albul unei fragede petale…
O rază de-te peste ea
Şi-i zise:
„Simt din căldura ta că nu eşti bob de rouă…
De unde vii şi ce eşti?”
În vreme ce se destrăma în pulbere de soare,
Răspunse lacrima:
„Eu sînt un strop de suflet
Şi sînt
Ca picurii izvoarelor fierbinţi:
Vin totdeauna din adîncuri – mari!”
Lucian Blaga
ianuarie 14, 2012 la 16:26
Reblogged this on Basil Wheel.