Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Scrie un comentariu

pentru o floare…

De-as sti pe unde-ti cresti tulpina,
de-as sti ce soluri iti priesc
si cat de mult iubesti lumina…
as indrazni sa te-ndragesc!
De-as sti ca-ti place apa dulce
si umbra deasa, racoroasa,
te-as cauta si te-as aduce
la mine-n suflet, floare-aleasa!
De-as sti ca-mi vei iubi pamantul
si, gratioasa imi vei creste,
eu te-as planta in tot cuvantul,
ce de iubire imi rodeste!
Dar nu te stiu si nu te aflu…
iar solul mi-e batatorit…
uscat si sterp, nu vrea, saracu’
doar spini sa-l vada inverzit…
si buruienile se-aduna,
urzici si alte balarii…
iarba putina se sugruma
in mult prea multe papadii…
si lighioane taratoare
in solul meu se cuibaresc…
atat de mult as vrea o floare…
cum ? ce sa fac…sa o gasesc?

Mirela Apintilioaiei


2 comentarii

Ce este dragostea, casatoria, fericirea?

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.

Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.

Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.

Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:

Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.

Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.

Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.

Cu alte cuvinte:
* dragostea nu înseamnă perfecţiune;
* căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
* fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
* viaţa este bucuria de a fi împreună.

 

 


Scrie un comentariu

12 porunci ale Templierului modern


1.Nu uita niciodată exemplul pe care l-au dat primii Templieri şi principiile înscrise în Carta noastră.
2. Luptă neobosit pentru respectarea drepturilor fiinţei umane şi pentru apărarea celor slabi şi oprimaţi.
3. Luptă pentru salvgardarea valorilor umane universale.
4. Începe prin a deveni mai bun înainte de a încerca să-i schimbi în bine pe semeni şi lumea înconjurătoare.
5. Edifică-ţi propria existenţă pe convingerile tale profunde, fără ipocrizie, şi respectă permanent convingerile semenilor.
6. Fii întotdeauna cinstit în acţiunile tale şi loial în comportament.
7. Fii întotdeauna fidel angajamentelor asumate şi onorează cuvântul dat.
8. Nu preţui nimic mai mult decât prietenia şi fraternitatea.
9. Preferă întotdeauna dialogul şi înţelegerea în locul ciocnirilor, agresivităţii şi luptei deschise.
10. Înfruntă cu curaj toate greutăţile, ştiind că în tine vei găsi forţa necesară pentru a depăşi momentul în care eşti pus la încercare.
11. Nu uita niciodată că drepturile şi libertăţile tale se opresc acolo unde încep drepturile şi libertăţile celorlalţi.
12. Nu uita niciodată că valoarea unei fiinţe umane rezidă în ceea ce este el de fapt, nu în ceea ce posedă sau ceea ce pare a fi.

 

sursa: email


Scrie un comentariu

Dreptatea si nedreptatea

Dreptatea, cinstea şi egalitatea sunt, adeseori, greu de sesizat. Noi nu venim în lumea aceasta cu aceeaşi cantitate de talent sau de resurse. Faptele noastre bune nu sunt neapărat răsplătite, nici greşelile noastre nu sunt întotdeauna corectate în această viaţă.

Dacă există un fel de dreptate spirituală, ea nu este aşa cum ne aşteptam noi. Unii dintre cei mai amabili şi mai generoşi oameni se îmbolnăvesc de cancer şi mor, iar unii dintre cei mai violenţi şi mai abuzivi oameni scapă, aparent fără să păţească ceva.

 Dumnezeu nu are o forţă poliţienească, nici un detaşament de atac – aşa că, dacă tu cauţi un soi de dreptate echitabilă sau cauzală, e posibil să fii dezamăgit.

Dar dacă priveşti lucrurile în perspectivă,  vezi că modul nostru de a gândi şi faptele care izvorăsc din el ne ajung, în final, din urmă. Un lup nu este fericit să poarte o veşnicie haine de oaie.

Ceea ce se află în minte iese, în cele din urmă, afară. Nu poate fi ascuns la nesfârşit. În cele din urmă, puii se întorc acasă, la cuib. Nevăzutul devine vizibil. Păcatul nu mai poate fi deghizat în haine frumoase făcute din bani, putere, privilegiu sau autoritate.

 

 

Paul Ferrini


Scrie un comentariu

A iubi inseamna a trai in inima

  

A iubi înseamnă a trăi în inimă. Nu poţi iubi din nici un alt loc. Atunci când trăieşti în inimă, simţi nu numai propria ta durere, ci şi durerea oricui care îţi iese în cale. Asta e sensul sentimentului de compasiune. 

Iubirea nu este o licoare fermecată. Nu este un val de hormoni. Ea are foarte puţin de-a face cu sexualitatea, deşi sexualitatea poate fi o expresie a iubirii.

 Iubirea înseamnă a-i lăsa pe ceilalţi să vină în inima ta.

Paul Ferrini


3 comentarii

ganduri ucise

Cerneluri mazgalite pe foaia-mi de tipar
sunt ganduri ne-mplinite, nascute in zadar…

Par lumi neintelese, pierdute-n alt hotar…
Doar timpului sa-i pese de-al lor mesaj bizar…
Dar timpul, chiar de vede si chiar de intelege,
Nu poate sa le-accepte si, totusi, le culege…

Le strange intr-un cufar, iertate de-a lui lege…
Le-ngroapa in tacere, nevrand sa le dezlege…

Cerneluri mazgalite, in cufar ingropate
de lume si de lege, de prea mult timp uitate…

Se zbat sa prinda forma…amarnic se vor zbate
seci, fara-nsufletire, raman scrieri ciudate…

Au vrut sa strige lumii, sa fie ascultate…
dar lumea nu le-aude si nu le da dreptate…
dreptatea i-apartine doar celui in putere…
iar gandurile mele, nu au nicio avere…

Sarace sunt si fade, prea triste, criticate…
ganduri in hieroglife,in pesteri desenate…

de nostalgia vietii, de mine incurcate…
din vremea tineretii, uitarii aruncate…

Cerneluri invechite, batrane si murdare
nu mai luptati cu timpul, timpul n-are rabdare…
iar lumea n-are ochi, nici suflet nu mai are…
ramaneti in tacere, absurde si bizare…

Mirela Apintilioaiei


Scrie un comentariu

Gelozie si incredere

Gelozia spune tot atât de multe despre încrederea ta în tine însuţi, ca şi despre încrederea ta în ceilalţi.
Ea spune tot atât de mult despre capacitatea ta de a trăda, cât şi despre capacitatea altcuiva de a trăda.
Dacă tu simţi că eşti gelos pe partenerul tău, nu te concentra pe ceea ce face el. Pune-ţi întrebarea: “Să fie oare trădarea o problemă care mi se iveşte mereu în cale?”
Dacă atragi în permanenţă oameni care te trădează, e posibil ca trădarea să fie şi problema ta, ca şi a lor.
Dacă aveai mai multă încredere în tine, ai fi putut să alegi parteneri mai demni de încredere.
Dacă nu te-ai îndoi cu privire la capacitatea ta de a fi fidel celorlalţi, ai putea să nu fii atât de prompt în a pune sub semnul întrebării fidelitatea lor faţă de tine.
Atunci când ştii că nu te poţi trăda pe tine sau pe ceilalţi, în general nu-ţi faci griji că altcineva te-ar putea trăda.
Sentimentele de gelozie se ivesc nu numai ca tu să-i pui sub semnul întrebării pe ceilalţi, ci şi pentru ca să găseşti cauza adevărată pentru care nu eşti sigur pe tine însuţi.
Paul Ferrini