Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Scrie un comentariu

Mersul pe sârmă

Avem întotdeauna două voci în cap. Vocea trecutului spune: “Nu deschide. E prea înfricoşător. Nu-ţi aminteşti ce s-a-ntâmplat când…?” Vocea viitorului spune: “Prea gândeşti mult. De ce nu o faci, pur şi simplu? “Trecutul încearcă să ne reţină, viitorul încearcă să ne grăbească. 

Îţi place sau nu, trebuie să asculţi ambele voci şi să le asiguri că au fost auzite. Apoi, te poţi reechilibra şi reveni în centru. După aceea, poţi găsi un ritm sigur, care să se potrivească momentului prezent.  

Asta e ceea ce trebuie să facă cel ce merge pe sârmă. El nu-şi poate face griji pentru că, în trecut şi-a pierdut echilibrul. Nu poate visa la un spectacol perfect în viitor.

El trebuie să se concentreze asupra a ceea ce se întâmplă chiar acum. Trebuie doar să pună un picior înaintea celuilalt.  Fiecare pas e un act de echilibrare.  Fiecare pas e un act spiritual.

 

Paul Ferrini

Anunțuri


Scrie un comentariu

…iubirea ne implineste atat de mult

De cate ori cineva te-a acceptat complet, neconditionat, incepi sa te schimbi. Acceptarea sa iti da asa un curaj… Cand exista cineva care te iubeste exact asa cum esti, ai observat intamplandu-se miracolul schimbarii, cum imediat incepe transformarea, o transformare rapida ? Insasi acceptarea si faptul ca esti iubit exact asa cum esti – nu se asteapta nimic de la tine – te insufleteste, te integreaza, te face sigur pe tine, iti da incredere. Te face sa simti ca ESTI.  Ca nu trebuie sa indeplinesti asteptari, ca poti FI, ca fiinta ta adevarata este respectata.

Chiar daca gasesti o singura persoana care te respecta complet – pentru ca orice judecata inseamna lipsa de respect – care te accepta asa cum esti, care nu iti cere nimic, care spune: „Fii tu insuti. Fii autentic. Te iubesc. Te iubesc pe tine, nu ceea ce faci. Te iubesc pe tine, asa cum esti in adancul fiintei tale; nu ma intereseaza ce ai in jur si hainele tale. Iubesc fiinta ta – nu ce ai tu. Nu ma preocupa ceea ce ai, ma preocupa un singur lucru – ceea ce esti. Si esti de o frumusete extraordinara.”…

Aceasta este dragostea. De aceea iubirea ne implineste atat de mult. Cand poti gasi o femeie sau un barbat care te iubeste pur si simplu – pentru niciun motiv, doar de dragul iubirii – iubirea transforma. Deodata devii un alt om, unul care nu ai fost niciodata. Deodata dispare toata tristetea, toate greutatile dispar. Pasii ti se vor transforma in dans, iar in inima ta va fi cantec.

OSHO


Un comentariu

Jocul

Mai am o scoica si cîteva pietre, 
cum sa cladesc din ele o mare
si-un tarm unde sa stau pe nisip
si cum sa ma conving ca am fost pe un asemenea tarm
urmînd fericit o pasare
care acum nu ma mai lasa sa dorm?
O scoica si cîteva pietre
si un nume ciudat
pe care nu-l întelege nimeni
si speranta mea de-a ajunge
sa nu-l mai înteleg nici eu într-o zi.
Sarbatoarea s-a terminat, 
îmi astept pedeapsa lînga tribunele goale, 
dar eu am vazut arzînd la amiaza un nor
si-am auzit cîntecul care îngenunchea caii salbateci, 
îsi spun, tarmul acela nu-i simpla poveste, 
eu am vazut norul si-am ascultat cîntecul
si înainte de a ma învinge
soarele m-a facut fericit. 

Octavian Paler


Scrie un comentariu

Deci asta-i viata…

 

Deci asta-i viata,
Iata ce-a iesit la lumina dupa atatea chinuri si zvarcoliri.
Ce curios! Cat de real!
Sub talpile mele divinul pamant, iar deasupra capului soarele…

…privind universul intreg am gasit ca nu-i lucru pe lume
sa nu se refere la suflet…

Lasand deoparte crezurile si scolile,
O distanta intre noi nu le strica, desi nu le uit,
Gazdui-voi in portul meu si binele si raul,
si las sa glasuiasca intamplarea…

La paraul din marginea padurii ma voi duce,
sa fiu gol si neprefacut..

Eu trec pragul mortii cu cel care pleaca
si-l trec inapoi cu noul nascut la prima scaldatoare,
eu nu-s doar acela cuprins intre palarie si ghete…

Eu sunt al celor varstnici si al celor nevarstnici,
al celor cu duh si al saracilor cu duhul…
In fiecare ins ma vad pe mine…

Spre mine talazuiesc necontenit obiectele ce converg in univers,
Toate mi-au fost scrise si trebuie sa descopar talcul scripturii lor…

Nu-mi tulbur spiritul ca sa-l impun ori sa-l fac inteles…

Sunt poetul Trupului si sunt poetul Sufletului,
In mine se intalnesc placerile paradisului,
cu suferintele infernului…

Enorm si orbitor, rasaritul soarelui pe loc m-ar rapune
Daca indata si pururi n-as putea sa-l infrunt
cu rasaritul soarelui din mine…

 

„Leaves of Grass” –  Walt Whitman


Un comentariu

Dragostea nu-ti este data ca un cadou…

„Dar daca nu te ating, te construiesc ca pe un templu. Si te inalt in lumina. Si tacerea ta inchide in ea campiile. Iar eu te iubesc dincolo de mine sau de tine. Si inventez imnuri pentru a-ti celebra imperiul. Si ochii ti se inchid, pleoape ale lumii. Si te tin, obosit, in bratele mele, ca pe un oras. Nu esti decat o treapta in drumul meu spre eternitate. 

Dragostea nu-ti este data ca un cadou, la fel cum linistea si calmul nu sunt produs al privelistii, ci al ascensiunii reusite, al muntelui dominat, al instalarii tale in cer. 

La fel-dragostea. Iluzia este ca o intalnesti, cand, de fapt se invata. Si se inseala cel care rataceste prin viata, pentru a fi cucerit, cunoscand prin scurte fioruri gustul tumultului inimii si visand sa intalneasca marea febra ce-l va incinge pentru totdeauna, desi ea nu este decat o desarta victorie a inimii sale.

De asemenea, nu te odihnesti in dragoste, daca ea nu se transforma din zi in zi. Dar tu vrei sa te asezi in gondola ta si sa devii cantec de gondolier pentru totdeauna. Si te inseli. Caci nu are semnificatie ceea ce nu e ascensiune sau trecere. Iar daca te opresti, nu vei gasi decat plictiseala caci privelistea nu mai are nimic sa-ti spuna.” 

Antoine de Saint-Exupery- Citadela


Scrie un comentariu

Vine o vreme în educaţia oricărui om…

Vine o vreme în educaţia oricărui om când ajunge la convingerea că invidia înseamnă ignoranţă; că imitaţia este sinucidere; că ar trebui să se mulţumească doar cu propria-i persoană, la bine sau la rău;

Că deşi vastul univers este plin de lucruri bune, nu o să capete nici un bob de grâu decât prin truda depusă pe bucata lui de pământ pe care o are de arat.

Puterea care stă în el este o a doua natură, şi nimeni în afara lui nu ştie de ce este în stare, nici chiar el până ce nu încearcă.

Ralph Waldo Emerson 


Scrie un comentariu

Prietenia nu e nimic altceva decât înţelegerea deplină…

Prietenia nu e nimic altceva decât înţelegerea deplină, unită cu bunăvoinţă şi iubire, în toate lucrurile divine şi omeneşti; poate că, afară de înţelepciune, zeii nemuritori n‑au dat omului nimic mai bun.

Ce e mai plăcut decât să ai pe cineva cu care să îndrăzneşti să vorbeşti totul cum vorbeşti cu tine? Ce preţ ar avea bucuria în împrejurări fericite, dacă n‑ai avea pe cineva care să se bucure de ea la fel ca tine? Iar nenorocirea ar fi greu s‑o înduri fără cineva care s‑o suporte şi mai greu decât tine.

În sfârşit, toate celelalte lucruri pe care le dorim sunt potrivite fiecare de regulă pentru un singur scop: bogăţia, ca să te foloseşti de ea; puterea, ca să fii onorat; onorurile, ca să fii lăudat; plăcerile, ca să te bucuri; sănătatea, ca să fii cruţat de durere şi să te slujeşti cum trebuie de corpul tău; prietenia însă conţine cele mai multe avantaje.

Oriunde te întorci, ea e de faţă; nu e îndepărtată de nicăieri; nu e niciodată inoportună, niciodată supărătoare; aşadar nu ne folosim nici de apă, nici de foc, cum se spune, în mai multe împrejurări decât de prietenie.

 Căci prietenia dă mai multă strălucire împrejurărilor fericite şi uşurează nenorocirea, împărţind‑o şi împărtăşind‑o.

Cicero – Despre prietenie