Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Scrie un comentariu

Stelelor

tumblr_muu9unBfwn1rw64hoo1_1280

C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi
în mine
mă-nchin luminii voastre, stelelor
şi flăcări de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută
cu buze reci de gheaţă trupul.
şi-nmărmurit vă-ntreb:
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet,
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu – unde.
Un singur rând mi-e rază şi putere:
o, stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea.

 

Lucian Blaga

Reclame


Un comentariu

Primăvară

tumblr_lyr1jqleDq1qaliyzo1_500

A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarnă
a iubi e primăvară.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte – ce înseamnă?
A iubi – de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odată, iar şi iară,
a iubi e primavară.

Lucian Blaga


Scrie un comentariu

Vara de noiembrie

Iubito-mbogateste-ti cantaretul,
muta-mi cu mana ta in suflet lacul,
si ce mai vezi, vapaia si inghetul,
dumbrava, cerbii, trestia si veacul.
Cum stam in fata toamnei, muti,
sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gand.
Solar e talcul ce tu stii oricand
atator lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,
ne este un senin vesmant.
Ca esti cuvant, ca esti pamant,
nu te dezbraci de ea nicicand.
O, lumea e albastra haina,
in care ne cuprindem, stransi in taina,
ca vara sangelui sa nu se piarda,
ca vraja basmului mereu sa arda.

Lucian Blaga

Pictura :Corina Chirila


Un comentariu

Ardere

Fiinta tu – gasi-voi cândva cuvenitul
sunet de-argint, de foc, si ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?

Al semintiei mele cel din urma sunt.
Pumn de lumina – tu, pumn de pamânt. Tu rodie, 
tu floare mie, cu puteri de zodie, 
unde si când gasi-voi singurul cuvânt
în cercul noptii sa te-ncânt?

Nepriceput pe lânga vetre
dar înteles de zei si pietre, 
cuvântul unde-i – ca un nimb
sa te ridice peste timp –?

Cuvântul unde-i – care leaga
de nimicire pas si gând?
Ma-ncredintez acestui an, tu floare mie, 
ca sa sfârsesc arzând. 

Lucian Blaga


Scrie un comentariu

Flori de mac

În frunza de cucută amară
îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.

Aş vrea să vă cuprind,
că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.

Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avant,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.

Şi-as vrea să vă strivesc,
că sunteţi roşii, roşii
cum nu au putut să fie pe pământ
decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut
pe stânci
şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
când s-a-ngrozit de
moarte. 

Lucian Blaga


Un comentariu

Lume !

O, lume, lume!
Aş vrea să te cuprind întreagă
În piept,
Dogorator
Să te topesc în sufletul meu cald
Cu tot ce ai:
Cu munţii tăi,
Cu rasul tău,
Cu picurii de rouă,
Cu multele,
Nenumăratele fecioare cari păşesc
Cutremurate-n clipa asta
De-un dor.

Pe minunatul tău pămînt,
Cu cerul tău,
Cu tot ce plange-n tine-aş vrea
Să le topesc în trupul meu –
Şi strop cu strop
Din inimă
Ca dintr-o cupă
Să-mi beau apoi eu însumi sangele bogat:
Şi surazand
Să pier
Gustandu-te o dată din belşug
Ameţitoare
Şi largă mare de minuni: O, lume!

Lucian Blaga