Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Scrie un comentariu

RUGACIUNE CATRE MINE INSAMI

tumblr_mw0n9gBm1x1qzzxybo1_400

Sa imi permit sa vad, sa ascult si sa visez mai mult.

Sa vorbesc mai putin.

Sa plang mai putin.

Sa vad in ochii celor care ma privesc, admiratia pe care mi-o poarta… si nu invidia pe care imi imaginez eu ca o simt.

Sa ascult cu urechile atente

Si cu gura nemiscata,

Cuvintele care se transforma in gesturi

Si gesturile care devin cuvinte.

Sa-mi permit sa ascult intotdeauna ceea ce nu mi-am permis sa ascult.

Sa stiu sa implinesc visele care se nasc in mine si pentru mine, si care mor cu mine, pentru ca n-am stiut ca sunt vise. Atunci, sa pot trai visele posibile si cele imposibile;

acelea care mor si reinvie cu fiecare nou fruct, cu fiecare noua floare, cu fiecare caldura noua,

Cu fiecare noua picatura de roua, cu fiecare noua zi.

Fie sa pot visa aerul, sa pot visa marea, sa pot visa iubirea.

Sa imi pot permite linistea formelor, a miscarilor, a imposibilului, si a imensitatii, cu toata profunzimea.

Sa-mi pot inlocui cuvintele

Cu o atingere,

Cu un sentiment,

Cu intelegerea,

Cu secretul lucrurilor celor mai rare si pretioase,

Prin rugaciunea interioara (aceea pe care o striga inima mea si pe care numai ea o asculta, si la care numai ea raspunde). Sa pot da masura potrivita afectiunii,

Sa experimentez forma,

Sa zaresc curbele,

Sa desenez liniile drepte,

Si sa invat savoarea exuberantei care ni se arata in micile intamplari ale vietii.

Sa pot reproduce in suflet,

Imaginea care patrunde prin ochii mei devenind parte suprema a naturii, creandu-ma si recreandu-ma in fiecare moment. Sa pot plange mai putin de tristete si mai mult de bucurie.

Lacrimile mele sa nu fie in van,

Si nici indoielile mele sa nu fie zadarnice.

Sa stiu sa ratacesc calea,

Dar sa pot sa imi recuperez destinul cu demnitate.

Sa nu-mi fie teama de nimic, mai ales de mine insumi sa nu ma tem:

– Sa nu-mi fie frica de fricile mele!

Sa adorm atunci cand vine timpul sa vars lacrimi inutile, si sa ma trezesc cu inima plina de sperante.

Sa pot face din mine o persoana calma, in mijlocul propriilor mele nelinisti.

Intelept in propriile mele limite, mici si inexacte.

Sa fiu umil in fata maretiei, a gafelor si naivitatii.

Sa pot realiza cat de neinsemnate sunt maretiile mele si cat de pretioasa este micimea mea.

Sa-mi permit sa fiu mama, sa fiu tata, si, daca va fi necesar, sa fiu orfan.

Sa-mi permit sa ii invat pe ceilalti putinul pe care il stiu si sa invat eu insumi nenumaratele lucruri pe care nu le stiu.

Sa impartasesc ceea ce imi vor arata maestrii

Si sa inteleg bucuria cu care cei simpli isi impartasesc experientele;

Sa respect neconditionat fiinta; fiinta in sine, fara nimic altceva ce ar putea avea dincolo de esenta ei.

Sa insotesc singuratatea celui care a sosit,

Sa ma predau motivului celui care a plecat,

Si sa accept bucuria celui care a ramas. Sa pot iubi si sa fiu iubit.

Sa pot iubi chiar daca nu sunt iubit.

Sa fiu bland atunci cand primesc mangaieri;

Sa mangai chiar si atunci cand nu am parte de blandete.

Sa nu fiu niciodata singur, nici macar cand imi doresc sa fiu singur.  

 

 Oswaldo Antonio Begiato

Anunțuri