Renaste-te…

„Renaste-te din mugurii primaverii inviorand viata din tine cu roua diminetilor si, zboara spre infinitul cerului colindand ca razvratire de emotii intense. Potoleste-ti setea din apa racoroasa a izvorului de munte, pentru a-ti racorii gandul ratacit si, adormi in valul marii pentru a involbura, in agitatie nestavilita, pasiunea din tine. Umple-te de viata, de dorinta de a fi totul intr-un simplu jiva, pe care sa-l transformi in suflet universal.

Eul tau sa fie furtuna de inaltari si triumfuri, coplesitoare imagine a curajului de a fi om. Darama zidurile ce-ti ingradesc libertatea de miscare si inalta pe ruinele lor paduri de stejari ce-si intind crengile puternice spre cer. Invinge piedicile care ti se pun in cale, privindu-le cu foc si dragoste, transforma-le in resorturi care te imping inainte. Nu renunta, omule, mergi inainte pana reusesti sa-ti realizezi visele, dorintele, iubirile.

Esti capabil de atatea minunatii pe care nici nu le gandesti a fi posibile, esti plinatate ce-ar putea da nastere acelei lumi pe care o traiesti doar in vis si o tanjesti in iluzii. Atata timp cat porti in constiinta acele miracole si frumuseti, este imposibil ca prin puterea ta sa nu ia forma, sa nu se nasca. Exista ata forta in spiritul tau, incat poti crea din viata ta o capodopera grandioasa ce-ar stralucii de frumusete. De ce sa renunti? De ce-ti doresti Paradisul cand te afli intr-unul? De ce te pierzi, omule? „

Lasati-va privirea sa alunece in lume…

„Nu va simtiti cateodata atat de plini, incat singurul drum pe care il nazuiti ar fi zborul care, sa va ofere libertatea de explozie nemarginita deasupra lumii? Nu va doriti sa fiti izvoare de renastere si vulcani nesfarsiti de trairi emotionale?

Nu visati sa atingeti cerul cu mana si sa plutiti pe nori admirand frumusetea pamantului care se deschide inaintea ochilor vostrii ca miracol desavarsit? Ati trait vreodata senzatia de transfigurare in val si de revarsare dinamica in infinitul marii? Ati sarutat vreodata pomii plini de floare, numai pentru a trai sentimentul placut pe care ti-l poate darui o imbratisare? Ati ascultat vreodata fosnetul ierbii ce se framanta sfioasa sub obrazul vostru rumenit de soare?

Ati mirosit nisipul aprins de caldura si i-ati simtit pulsul in talpile dezgolite? Ati privit vreodata cerul printre frunzele tremurande ale copacilor? Ati privit voi, oare, lumea ca pe o explozie de miracole care se nasc chiar din sufletul vostru? Ati inteles vreodata ca pe langa toate frumusetiile pe care le dezvaluie universul, voi aveti puterea sa le completati, sa le infrumusetati cu miracolele din spiritul vostru?

Lasati-va privirea sa alunece in lume si sa poposeasca pentru o secunda pe orice lucru care-I iese in cale, sa admire nesatula si sa soarba cu sete cele mai nebanuite locuri, umplandu-se de minunatiile pe care mintea si sufletul le primesc cladind din ele o capodopera universala care, in noi ia o alta forma, mai colosala si plina de magie.”