Cine sunt eu?

„Un minuscul fir de nisip pierdut în nemărginire, un suflet printre atâtea milioane de suflete. Ce am fost cândva, astăzi nu mai sunt, dar ce sunt azi îmi pare rău că nu am fost mereu. Nu sunt nici apă, nici foc, nici vânt, dar m-am resemnat… am primit de la viață tot ceea ce am visat și nu am rămas decăt ceea ce sunt… un suflet pe acest pământ. Eu sunt un zâmbet inundat de lacrimi, o îngânare de strigăte, de șoapte.
Exist în clipa strivită de paşii mei. Exist în lacrima uscată de nefericire. Exist în clipa uitată în mine. Exist în sufletul strivit şi fără speranţă. Exist în inima-mi ce-şi doreşte încă apusuri de soare. Exist ca să pot să strălucesc cu cerul în ochii mei. Exist ca să mai am încă clipe multe de fericire. Exist ca să iubesc încă, măcar odată. Exist ca să vreau încă să mai fiu eu.

M-am născut lacrimă… aducând liniște și bucurie părinților mei. M-am născut iarnă și am devenit brad… atingând înalturile cu verdele sufletului meu. Crescând, am devenit fluviu și curg în amonte… cine știe cât timp… visul meu este să dăruiesc iubire și aripi de suflet. M-am născut lacrimă… și voi muri floare de colț.”

 

Mihaela Gheorghe 

Lacrima si raza

O lacrimă
Desprinsă dintre genele unei plăpînde amintiri
Ce stă ascunsă-n fundul unui suflet
Căzu
Pe albul unei fragede petale…

O rază de-te peste ea
Şi-i zise:
„Simt din căldura ta că nu eşti bob de rouă…
De unde vii şi ce eşti?”

În vreme ce se destrăma în pulbere de soare,
Răspunse lacrima:
„Eu sînt un strop de suflet
Şi sînt
Ca picurii izvoarelor fierbinţi:
Vin totdeauna din adîncuri – mari!”

Lucian Blaga

Adevarata valoare a omului

Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare.

Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc. 


Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi.

Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este, nu ce e numit.

Seneca

A cadea si a te ridica…

A cadea si a te ridica, a esua si a incepe din nou, a urma un drum si a trebui sa te intorci de pe calea urmata, a suferi si a trebui sa infrunti sentimentul acesta – toate astea nu le numi generic Aversiune, numeste-le Intelepciune…

A simti mana lui Dumnezeu si a sti ca esti neputincios, a-ti stabili un tel si a trebui sa urmezi un altul, a evita o incercare a vietii si a trebui , mai tarziu , sa ii faci fata, a planui un avant si a trebui sa il amani , a aspira si a nu putea, a vrea si a nu sti, a avansa si a nu ajunge nicaieri – toate astea nu le numi generic Pedeapsa, numeste-le Invatatura….

A petrece zile intregi radiante , zile fericite si zile triste, zile pline de singuratate si zile in compania oamenilor, – toate astea nu le numi generic Rutina, numeste-le Experienta….

Faptul ca ochii tai vad,urechile tale aud,creierul tau functioneaza,mainile tale lucreaza, sufletul tau radiaza de fericire, sensibilitatea ta simte , iar inima ta iubeste, – toate astea nu le numi generic Putere umana, numeste-le MINUNE !!!!

A. Cavalli