Life in pictures – Sarmisegetuza Dacica

Intr-o sambata care nu anunta nimic, in mijlocul toamnei, m-am trezit intr-un vis luminos si plin de istorie…

Padurea ne-a intampinat cu verde parca pentru a o face geloasa pe doamna toamna…:)

Pasii ne-au fost calauziti de un Soare care ne -a luminat poteca :

Razele soarelui ne-au dus in cetatea Sarmisegetuza Dacica…acolo unde istoria noastra a romanilor a inceput…

La 100 de metri spre est, în dreptul porții cetății, din același punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme și mărimi variate.

Sanctuarul mare de calcar :

Sanctuarul mic de calcar :

Sanctuarul de andezit:

Pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc:

Atat am reusit sa surprind in imagini insa daca aveti ocazia, timp nu ocolitia zona si mai ales cetatea.

Cetatea de pe Dealul Grădiștei este cea mai mare dintre fortificațiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălțime, fortăreața a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munții Orăștiei, și cuprindea șase citadele.

Duminica frumoasa !

gasiti detalii aici :Life in pictures

Când plângi… cred că eşti precum ploaia d-afară…

A trebuit să-şi jelească ziua norii ca să-mi aştern gândurile… iar foaia să mai respire lacom o gură de litere…

Ştii oare că se extind dimineţile din mine… se lăţesc alarmant de mult… doar ca să fiu prima care să-ţi vestească încolţitul zorilor ce-o să-ţi deschidă pleoapele… 

Se răspândesc luminile din privire, ajungând până la întâiul grad al orbirii… doar ca să-ţi răcorească cu alba ninsoare fierbinţeala gândurilor tale ce stau ca broboanele pe frunte în miezul zilei…

Se aruncă noaptea pe pleoapele tale… se propagă cutremurator pe întreaga pupilă… eu număr stelele care ţi se aşează pe iris atunci când nu conştientizezi… la ora târzie se măresc distanţele dintre timpul tău şi al meu… întârzii momentul în care atingerea lor fierbe secundele… înnoptează deseori oftaturile pe genele tale… aşteaptă mângâierea care de prea multe ori de la mine nu vine… nu mă-ncumet să ating atîta lumină… iar bratele-mi rămân urlând în fibră să te îmbraţişeze…

Însă de dragul tău, în miezul verii am tras toamna de lacrimile-i mari si ruginii… umbrela mea am rugat-o să alerge spre ploile ei reci si melodice precum un acord perpetuu, desi corzile viorii s-au rupt demult…
Şi-a plouat… a plouat ca toamna din mine… cu o perdea de nori si valuri de ape, cu un vânt trist şi căutător de frunze uscate… a plouat şi a mângâiat pământul încins cu răcoriri de toamnă precum îţi place…

Dar timpul vine din umbră şi se înconvoaie pe mine… eu mă arcuiesc în evitarea ei zadarnică… cer o nouă amanare de la vară şi încă o zi de toamnă… dorind să mă zideşti în tine şi mâine… încă o zi să fiu pe placul liniei vieţii tale din palmă… 

Acum e ceasul adâncirii mele în noaptea luminii… mi-e tristă noaptea neatinsă de umbre… se şifonează gândul de atâta nesomn şi neclintire de veghe, iar tăcerea hoinăreşte nebună prin minte şi cuvintele-mi se sfărâmă la sfârşitul acestei scrisori… ploaia mă cheamă spre o nouă reverie…spre un nou gând de toamnă târzie şi frunze mohorâte …

Când plângi… cred că eşti precum ploaia d-afară…

Speranta

Ma deprinsesem cu acest trai, un fel de drog pentru tristete, un surogat de fericire care-i oricand mai bun decat nimic … poate de aceea ma pregatesc sa te pierd , inainte chiar , de a te castiga …

Exista multi oameni capabili sa iubeasca profund, sa lege un sentiment trainic. In ce ma priveste pe mine , daca ma leg sufleteste de cineva , imi place sa cred ca o fac pentru totdeauna. …

Ma luasei de brat, cu un gest simplu si firesc, si pentru o clipa, m-ai facut sa-mi uit intrebarile si dorul nelamurit care ma atragea si ma departa de tine…

As fi vrut sa te simt mai aproape, dar imi interziceam cu buna stiinta orice pas mai indraznet , orice gest apt sa ne apropie cat de cat , ma feream de tine ca de-o primejdie… si tu ai simtit asta …”De ce esti asa tacuta?” m-ai intrebat…”Ma gandesc… la multe , la viata in general „…”E un subiect …merita sa te opresti asupra lui…”

Aveai dreptate… la varsta asta deznadajduiesti foarte usor, dar la fel de usor e sa-ti recapeti dintr-o vorba, dintr-un zambet adresat de cineva lumii si deci si tie … speranta…

Toate sunt frumoase

Toate sunt frumoase pentru ca fac parte din mine, cum si eu fac parte din ele…Uratul este necesar pentru a distinge frumosul, la fel cum raul este necesar pentru a distinge binele…

Niciodata ploaia nu mi-a inteles mai bine amaraciunea.   Niciodata frunzele nu mi-au mangaiat pasii ca in aceasta toamna . Ele au stiut , se vede, ca aveam nevoie de indrumare in momentele mele de cumpana …

Niciodata toamna nu a fost mai frumoasa.

Pentru ca niciodata nu am regasit in ea iubirea, calmul, iluzia si deziluzia, lacrimile si fericirea , cantecul si …tacerea…

Ganduri de toamna

Printre ultimele zile de septembrie… a rasarit astazi o dimineata încarcata de roua ruginie a frunzelor pline de vise varatice… un aperitiv apetisant pentru o toamna flamanda de colorituri brun-roscate, de un soare confuz si de un vant cald si amnezic … au uitat cu totii ca ar trebui sa anunte desfrunzirea prin salcii… 

Dar nu-ti face griji… sunt destui copaci care raspund prezent anotimpului care se cuvine acestui ceas si nu mai viseaza canicule sau imbobociri… te asteapta frunzele castanilor si-ai teilor la un dans plin de piruete, si acorduri de fericire încarcate cu rasete jucause… azi toamna mi-a cerut sa-ti las la primele ore ale zilei cateva cuvinte de lumina si un sarut pe genele-ti pline de zambete… azi stiu ca te acompaniaza toamna in lungul drum al vietii… 

Sa-ti îmbrace zilele lui septembrie sufletul cu iubire si vocea să ţi-o incalzeasca precum acorduri de vioara… sa-ti cante inima romante si sa-ti danseze tangouri in ploaie… pe crestet sa-ti aseze infloritori ani de dragoste si armonie.