Lectie inutila de logica

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic.

Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

Octavian Paler

P.S  Am deschis cartea „Scrisori imaginare” la pagina 143…aici…am regasit „Lectia inutila de logica”…o fi vre-un semn? 🙂

A iubi un om

A iubi un om înseamna
a-i contempla sentimentele,
aspiratiile si suferintele,
visele si bucuriile,
lipsurile si temerile.
A iubi un om înseamna
sa treci dincolo de vesminte,
dincolo de masca ce te poate minte
spre locul cel mai fierbinte…
Inima lui e grai fara cuvinte.
A iubi un om înseamna
sa fii plin de compasiune
sa-i întelegi durerea chiar de nu ti-o spune…
Sa lasi lacrima sa se-mpreune
cu a lui tacuta rugaciune.
A iubi un om înseamna
a-i oferi sansa sa fie ascultat,
sa se simta iubit, respectat,
sa vada ca-i apreciat,
sa nu-i impui nimic fortat.
A iubi un om înseamna
a-i recunoaste dreptul la propria-i cale,
chiar daca difera de crezurile tale.
Sa-i apreciezi sincer parerile sale
fara sa-l judeci pentru-ale lui gresale.
A iubi un om înseamna
sa-ti expui transpartent dorintele,
sentimentele si vulnerabilitatile…
Sa-ti exprimi sincer gândurile,
Sa spui fara rusine: ”Acesta-s eu, omule!”
A iubi un om înseamna
sa ai curajul sa urci spre Calvar,
sa te daruiesti pe tine, în mod voluntar,
sa te jertfesti daca-i necesar
sorbind al suferintei greu amar.
A iubi un om înseamna
sa-i raspunzi când greseste, cu blândete,
Chiar de-i vinovat, sa-l mângâi cu tandrete,
Sa nu-i strigi pacatul pe uliti, prin piete…
Ochii tai în lacrimi privirea-i sa-i rasfete!
A iubi un om înseamna
sa-i simti prezenta ca o binecuvântare…
Alaturi de el, sa zbori cu-nfiorare
Pe-aripi de dor, ca-ntr-o visare
Spre Primavara Vietii viitoare.
Asadar, a iubi un om înseamna
a duce povara dragostei depline,
a te iubi, la urma urmelor, pe tine,
suflet calator, prin taina simfoniilor divine.

Sorin Micutiu

Ratiunea si intuitia

Un orb rătăceşte prin pădure. Deodată se împiedică de ceva şi cade. Pipăie pământul din pădure, descoperă că a căzut peste un alt om care stătea acolo chircit. Acesta e olog şi nu poate merge.

Cei doi încep să povestească şi să-şi plângă soarta:
– De când mă ştiu orbecăiesc prin pădurea asta şi nu-i găsesc ieşirea, căci nu pot să văd! Strigă orbul.
Ologul îi răspunde la rându-i:
– De când  mă ştiu stau întins pe pământ şi nu pot să ies din pădure pentru că nu mă pot ridica.

Şi, în timp ce-şi spun unul altuia păsurile, ologul strigă dintr-o dată:
– Am o idee. Ia-mă în cârcă şi o să-ţi spun eu în ce direcţie să mergi. Împreună putem să ieşim din pădure.

În această poveste orbul întruchipează raţiunea, iar ologul intuiţia. Cine învaţă să le combine pe cele două va găsi calea pentru a ieşi din pădure.

sursa