Albastrul se insinueaza in verde
Mi-era atat de dor sa te aud
nu mai tin minte nimic din ce-ai spus
dar inca mai simt cum ma mangai
nefacand nici un gest
Nu am ramas in trecut
nici in prezent nu prea sunt
in viitor n-are sens sa ma cauti
esti in mine mereu
doar ca uneori simt nevoia
acuta de-a te misca in timp real
ca sa-mi amintesc unde
prin mine
ai ajuns…
si da,
am iarasi resursa de viata
pe care mi-o daruiesti exact inainte de-a se epuiza.
Nu-i asa ca toata conversatia din mintea mea
era reala?
Ochii.
E singura modalitate de-a ne prinde.
Poate din pricina asta te-am privit
atat de rar, dar atat de avid.
Tu crezi ca mainile noastre s-au sarutat ?
eu nu.
Mainile noastre sunt doar o parere de rau
a limitarii in trup.
Strasnic de dor mi-a fost de tine suflete.
Gaseste ceva, cumva care sa mi te aduca in preajma mai des,
mai curand,
stai pe inima mea ca o platosa
invata -ma sa ma opresc din alergare
ca sa-mi amintesc si de noi.