Tânăra era în cele mai proaste toane cu putinţă. Îşi scosese la iveală toţi ţepii, asemeni unui arici speriat de un animal. I se adresau prea multe întrebari! Mama îi făcea morală, cu raţionamentele, explicaţiile şi recomandarile aferente.
Tânăra se cătrăni şi mai rău. Apoi, privindu-şi mama în ochi, izbucni: „Mamă, sunt sătulă de toate predicile tale obositoare! De ce nu ma strângi mai degraba în braţe? Nici o povaţă nu mi-ar putea face mai mult bine decât acest gest!”
Mama rămase cu gura căscata. Fiica ei cerea din priviri o îmbrăţişare. Îşi luă fiica la piept cu braţele larg deschise, îmbrăţişând-o ca şi când ar fi fost tot copilul de odinioara.
Fiecare, indiferent de vârstă (chiar şi la şaptezeci de ani) avem nevoie de mângâiere, de o îmbrăţişare, de exprimarea concretă a iubirii.
Adesea suntem prea rezervaţi, prea timizi pentru a ne arata adevăratele simţăminte astfel încât le ascundem mai degraba după o mască rece şi severa, de teamă să nu-i lăsăm pe cei pe care îi iubim să vadă slăbiciunea noastră.
Cu toate acestea, numai căldura umană ne poate scăpa din frigul vremurilor noastre.
decembrie 19, 2011 la 19:25
Reblogged this on Basil Wheel.
decembrie 19, 2011 la 19:27
Uneori e greu și să te lași îmbrățișat…
…dar cât de bine e să simți căldura sinceră a prieteniei…
decembrie 19, 2011 la 19:40
mi-e dor de-o imbratisare…miercuri voi primi nu doar una…si voi darui la randul meu. 🙂 Te imbratisez virtual…cu sufletul ! 🙂
decembrie 20, 2011 la 09:55
Îmbrăţişarea este un petic de amintire ce ne şopteşte în taină că undeva, cândva, am avut aripi. …nu cunosc autor dar de fiecare data cand auzeam acesta fraza era obligatoriu sa imbratisez pe cineva.
Un hug mare pen tine >:D<
decembrie 20, 2011 la 19:32
O imbratisare cald si din partea mea si multumesc !