De ce ne e frica sa traim iubind?

„Oricat de puternici am fi simtim nevoia de siguranta si ocrotire. E momentul cuvintelor calde si al gesturilor de afectiune.Un suflet ce-i singur nu oglindeste nimic. Cu fiecare gest, cu fiecare imbratisare suntem cu o picatura mai vii, cu o raza de soare mai veseli si cu o bataie de inima mai iubiti.

Cum sa cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg doar cu o privire? Cum sa traiesti frumos fara iubire? Viata ta isi va afla implinirea fara minunea care da fiori? Cand auzi o inima batand, te obisnuiesti cu ritmul si bataile ei. Si te trezesti din senin sau din inourat, de dimineata sau de seara, intreband: ce se mai aude cu acea inima? Ai vrea sa stii ce mai face, daca a obosit sau poate s-a plictisit. Si te gandesti daca unele inimi bat mai tare ca altele, inseamna ca sunt mai puternice? Daca unele se aud, altele se tem sa fie auzite?

Si-mi imaginez ca pieptul este o usa la care sufletul bate, sperand ca intr-un tarziu ii va deschide cineva si se va elibera. Alergand in cautarea iubirii uneori te vei rani, fara sa vrei. Iubirea are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste. In iubire se simte mai mult decat este nevoie, se sufera mai mult decat se cugeteaza, se viseaza mai mult decat se traieste si se spune ceea ce nici noi nu credem.

Si totusi, chiar daca iubind vei suferi din nou, iar sufletul iti va fi pururi o rana, chiar daca aripile tale vor arde in focul iubirii , zdrobindu-te de un pamant pustiu si zadarnic de atatea singuratati, o vei astepta mereu in suflet, sa te aline sau sa te chinuie, pentru ca dincolo de iubire nu-i decat o nesfarsita tristete… un pustiu imens, care nu poate fi umplut decat tot cu iubire.

Oamenii de langa mine sunt oamenii pe care ii iubesc. Merita sa fie fericiti, merita sa zambeasca cand sufletul lor se amesteca cu nesiguranta, merita sa fie iubiti pentru ca si ei iubesc, merita sa fie imbratisati cand cerul a fugit de deasupra lor, merita sa fie ascultati cand pamantul nu indrazneste sa mai priveasca spre cer, merita sa le stergi lacrimile cu inima.

Oamenii pe care ii iubesc sunt parte din mine, au fost primiti cu drag in sufletul meu si nu vor pleca de acolo. Cand vor pleca toti de langa mine, voi pleca si eu.

E minunat sa gasesti in tine puterea sa spui o vorba buna, puterea sa faci oamenii sa se bucure, chiar daca numai pentru o clipa. Daca ti-as spune „te iubesc”, ai sta langa mine, inveliti de cer? De ce ne e frica sa traim iubind? Cu gesturi mici, vom inceta sa mai fim singuri pe lume, iar primele ingheturi vor deveni un simplu capriciu al anotimpului.”