Intr-o zi de iarna…

Intr-o zi de iarna
m-am abandonat vietii….
Stateam singura intr-un castel
de poveste.
Imi inchisesem bine
usile si geamurile
cu lacate ferecate
si blesteme…
Eram printesa speriata sa iubeasca
de frica sa nu piarda…
Priveam pe geam
la lumea de afara.
Zambeam…trist
Parea frumos ce vad…
Dar mi-era teama
sa-ncerc
sa traiesc,
sa ies din mica lume
pe care mi-o creasem.
Intr-o zi de iarna
cu mana tremuranda
am deschis poarta.
Si atunci….
Dragostea mi-a inundat viata!
Am pasit timida
dincolo de zidurile castelului
nesatula de-a vedea,
de-a invata,
de-a cunoaste.
Cu fiecare minut,
cu fiecare secunda
draostea mea sporea
si ma transforma.
Am uitat de zmeii
de care ma ascunsesem pana atunci.
Ei se transformau in broaste,
iar eu invatam sa sarut broastele
pentru a se transforma in printi.
Invatam sa accept
acele momente magice
care-ncercau sa-mi spele sufletul
de temeri si frici…
Am daramat zidurile
care ma tineau prizoniera.
Am permis sa se aprinda flacara.
Inima, acum eliberata de blesteme,
iubeste cu putere.
In sfarsit,
am invatat sa fac parte
din propria viata…
Intr-o zi de iarna….