O, vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat!
Sa nu se simta Dumnezeu
în mine
un rob în temnita – încatusat.
Pamântule, da-mi aripi:
sageata vreau sa fiu, sa spintec
nemarginirea,
sa nu mai vad în preajma decât cer,
deasupra cer,
si cer sub mine –
si-aprins în valuri de lumina
sa joc
strafulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca sa rasufle liber Dumnezeu în mine,
sa nu cârteasca:
„Sunt rob în temnita!”
Vreau sa joc ! – Lucian Blaga
mai multe detalii la: Costin
Fiecare copac este egoist: duce apa catre radacinile sale, seva in ramuri, in funze, fructe si flori. Iar atunci cand infloreste, trimite mireasma sa catre toti: cunoscuti, necunoscuti, apropiati sau straini. Cand se incarca de fructe, le daruieste, le ofera celorlalti.
Asemeni copacilor si oamenii ar trebui sa fie egoisti prin a incepe sa se iubeasca pe ei insisi ca, mai apoi dragostea sa se reverse si sa-i atinga si pe ceilalti. Aflandu-ne in starea de implinire, incepem sa o impartasim asemeni unui nor de ploaie care trebuie sa se reverse din preaplinul sau.
Daca se potoleste setea celuilalt, daca se potoleste setea pamantului, asta este mai putin important. Daca omul ar iradia de bucurie, ar fi plin de lumina, complet linistit, atunci el ar putea sa impartaseasca toate acestea fara sa i se ceara, pentru ca a darui este o bucurie imensa a sufletului. Cand daruiesti iti oferi o bucurie mai mare decat aceea pe care o ai atunci cand primesti.
“Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc…”
Octavian Paler
Raza de lumina 