voi evada pe-un zâmbet printre gratii
şi mă voi părăsi
cu prima adiere de cuvânt
nu-mi voi închide ochii
vreau să mă pot privi
o colivie fără porumbelul adorat
da… mă voi dezbrăca de mine eu
şi eul meu de mine
o bluză mult prea stramtă pentru noi
voi şti să zbor
destul am mers lipită de pământ
uitând că sunt desprinsă
am obosit să-mi fiu
ocean într-un acvariu fără val
înghesuită-n vis de sticlă mătuită.
şi voi zbura
destul am mers lipită de pământ
îmi voi întinde sufletul într-o plutire
ce-o ştiu de dinainte de-a mă naşte-n mine.
reamintindu-mi zborul cel dintâi…în sens opus
mă voi lega de nori cu aripi dezmorţite
şi voi pleca definitv
din mine
din sufletul cu brumă pe obraz.