Ruga

dă-mi palma ta să-mi înnoptez dorinţa

să nu mai văd în ochii zilelor sticloşi

hulpavul întuneric nemilos

ce-mi roade visul fraged pân’ la os.

vreau să mă ghemuiesc într-un ungher al vieţii

lipită de podeaua sufletului tău

să-mi hibernez clipa de fericire

în albul anotimp al neputinţei .

îmbracă-mă de-ai să mă vezi că tremur

cu hainele tăcutelor iertări

să nu mai strig fără s-auzi în geruri

cuvinte de pământ…sfârşit.

îmi voi dormi tacută resemnarea

şi timpul meu cârpit de suferinţă

în palma ta voi fi o linie curbată

spre estul trupului cu vârful de săgeată.

Mirela Apintilioaiei

http://eu-mirela.blogspot.com/

Dragostea este poezia simturilor…

La fel ca orice necunoscut si nou, poeziile au fost vazute ca o pierdere de vreme, ca si ceva inutil, complet lipsit de valoare, o pierdere de timp. Dar pe parcursul timpului, poezia a devenit un aspect de baza in ce priveste drescrierea sentimentelor. Poezia are un farmec aparte. 

Ea ofera frumusete cuvintelor, iar rimele parca fac din cuvinte o melodie incantatoare, pe care ti-ai dori sa o auzi tot timpul. De poezii nu te poti plictisi; odata ce vraja lor a pus stapanire pe tine, nu mai ai cum sa scapi, iti vei dori sa citesti tot mai multe poezii, sa te lasi cuprins de magia lor, de “melodia vorbelor” sale.

Cu toate ca poeziile sunt un domeniu fascinant al artei, nu poate fi inteleasa de oricine, ci doar de cei care au primit harul de a o aprecia la adevarat ei valoare.

Dragostea poate face miracole la fel de mari, sau chiar mai mari decat poezia. Dragostea este poezia suprema. Dragostea este poezia vietii, a sentimentelor. Dar cine nu simte dragostea, nu are cum sa inteleaga acest lucru. Totusi, fara dragoste, omul este lipsit de importanta si de apreciere sincera fata de ceea ce are.

De exemplu, cum poate admira cineva un rasarit de soare fara a simti dragoste? Cum poate vedea frumusetea lucrurilor, frumusetea cuvintelor, a sunetelor, a cantecelor pasarilor, cum poate sa vada natura ca o dovada a dragostei? Fara iubire, cum i-am putea aprecia pe ceilalti? Cum am putea vedea binele din ei fara dragoste, cum am putea gasi acea trasatura care ii face unici, care pune “stampila de identificare”?

Niciun sentiment nu are valoare si culoare daca nu este urmat de iubire. Fara iubire, viata isi pierde rostul, fara iubire nu ar exista arta, nu ar exista frumosul. Pentru a crea ceva bun, constructiv si frumos ai nevoie de iubire. Dar asa cum nu toti inteleg farmecul poeziei, nu toti pot intelege nici magia dragostei. 

Dar aceasta poate fi cultivata. In concluzie, daca nu ai simtit inca dragoste, nu te simti cuprins in totalitate de ea, daca iti doresti cu adevarat, dragostea te va gasi, nici nu va trebui sa o cauti.

Honore de Balzac