să construim un univers
neînceput de alţii
nemărginit de reguli
schiţate-n joacă de alţi zei.
Să ne-amintim…de tine eu
şi tu de mine
cum ne-am născut
în infinitul fără timp şi spaţiu
desene agăţate de zidurile altui cer
să învăţăm a râde-n zgomot cosmic
de născocirile din gânduri nerostite încă
pe rând să denumim fără cuvinte
eterne constelaţii
plictisite de privirea fără saţ a lumii
şi să le botezăm apoi
în ploi de meteori îndrăgostiţi.
Spune-mi că da
şi vom reinventa calea lactee
pe care numai noi ne vom plimba
cu paşi giganţi de zei
spune-mi că vrei
să astupăm cu praf de vis
negrele găuri – carii în gura
universului prezent.
prinde-te-n zboruri începute-n altă vreme
şi hai să ne ascundem umbra de Pământ.
Eu stiu că vrei
şi te aştept în galaxia noastră
pe banca unui spaţiu de hârtie.