Obisnuinta

       Ne obisnuim cu atatea in viata , placute sau neplacute …cu zilele si noptile , cu anotimpurile calde si reci , cu anii…Da , si cu anii fugari , cu aritmetica lor sucita , momindu-ne , doar cu cat adunam mai multi , cu atat ne raman mai putini la indemana…cu toate vifornitele vietii ne deprindem, si cu ale societatii , admitand ca ne cad bine …

       In definitiv , fiecare ne purtam crucea, toti cei din frontul vietii , condamnati sa ardem pe rugul unui vis…Ce-om fi gasind in toate nimicurile care ne apar in cale , ca sa le transformam neaparat in probleme? O fi un blestem pe capul nostru de cand cu pacatul Evei , ca nici pe drum drept sa nu ne fie bine….

         Asa-i randuita viata , asa o traim de cand lumea , ca ispiteste la fel de fel de ganduri , incat nu mai stii daca sunt parerile tale astea de acum sau le-ai citit demult pe undeva… Poate unde trairile noastre sunt aceleasi mereu…dor, iubire, ura…Nu-i mai putin adevarat ca sunt simtaminte pe care nu ti le intelegi si, oricate carti ai parcurge nu te ajuta cu nimic in a ti le clarifica…

Uite , cred ca , daca cineva ar vrea neaparat sa descrie starea mea sufleteasca de acum , n-ar izbuti cu toate condeiele pamantului langa el…Daca mi-ar cere sa i-o explic eu, n-as putea-o face nici pe atata.  

Ganduri de toamna

Printre ultimele zile de septembrie… a rasarit astazi o dimineata încarcata de roua ruginie a frunzelor pline de vise varatice… un aperitiv apetisant pentru o toamna flamanda de colorituri brun-roscate, de un soare confuz si de un vant cald si amnezic … au uitat cu totii ca ar trebui sa anunte desfrunzirea prin salcii… 

Dar nu-ti face griji… sunt destui copaci care raspund prezent anotimpului care se cuvine acestui ceas si nu mai viseaza canicule sau imbobociri… te asteapta frunzele castanilor si-ai teilor la un dans plin de piruete, si acorduri de fericire încarcate cu rasete jucause… azi toamna mi-a cerut sa-ti las la primele ore ale zilei cateva cuvinte de lumina si un sarut pe genele-ti pline de zambete… azi stiu ca te acompaniaza toamna in lungul drum al vietii… 

Sa-ti îmbrace zilele lui septembrie sufletul cu iubire si vocea să ţi-o incalzeasca precum acorduri de vioara… sa-ti cante inima romante si sa-ti danseze tangouri in ploaie… pe crestet sa-ti aseze infloritori ani de dragoste si armonie.

Punct comun

Trec separat prin noi aceleasi zile
Trec separat prin noi aceleasi stari,
Tacerea ta imi staruie-n pupile
Plecarea mea iti plange-n asteptari.

Nici unul nici altul nu se-ndura
Sa puna capat chinului din el
Desi sarutul ne-a-nghetat pe gura
si frica de-mpacare ni-i la fel.

Trec separat prin noi aceleasi clipe
Trec separat prin noi aceleasi legi
Iubirea noastra-i plina de risipe-
Ramane sa-nteleg si sa-ntelegi.

Dar nu e chip s-o facem dintr-o data
Si iata-ne constransi la convorbiri
Purtate intr-o ura mai ciudata
Pe seama separatelor iubiri.

George Tarnea

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.

 

 

Walt Whitman