Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Scrie un comentariu

Dacă şi niciodată dacă…

dacă greşeşti îţi prelungeşti viaţa cu o părere de rău 
dacă eşti trist îţi prelungeşti viaţa cu o lacrimă 
dacă întâlneşti un străin pe stradă 
îţi prelungeşti viaţa cu un surâs 
dacă îţi mai aduci aminte 
de lucrurile frumoase din trecut 
îţi prelungeşti viaţa cu o visare 
dacă ai încredere în oameni 
îţi prelungeşti viaţa renunţând la orele fixe 
dacă ţii la prieteni 
îţi prelungeşti viaţa cu o strângere de mână 
şi o vorbă spusă din suflet 
dacă ai speranţă îţi prelungeşti viaţa cu o posibilitate 
dacă eşti conştient că totul este posibil 
îţi prelungeşti viaţa cu o alegere bună 
dacă eşti credincios îţi prelungeşti viaţa 
cu un crez şi o rugăciune 
dacă ai căzut îţi prelungeşti viaţa 
ridicându-te din nou 
dacă te loveşti de un zid 
îţi prelungeşti viaţa imaginîndu-ţi o uşă 
imaginându-ţi un zbor 
dacă iubeşti îţi prelungeşti viaţa 
cu o altă viaţă 
dacă eşti poet îţi prelungeşti viaţa 
cu fiecare cuvânt 
dacă şi niciodată dacă…

 

Ionuţ Caragea


Un comentariu

Am sarutat aceasta lume…

Am sarutat aceasta lume cu ochii si cu miinile, 
in faldurile inimii nenumarate-invaluind-o.
I-am potopit si zilele si noptile cu ginduri, 
pina cind lumea si viata mea
s-au contopit intr-una singura.
Si draga mi-i viata, 
pentru ca draga mi-i lumina cerului
intretesuta-n mine.
Daca a parasi aceasta lume
e tot atit de-nvederat cu a iubi-o –
trebuie sa fie un tainic inteles
intre-ntilnirea si despartirea vietii.
Daca iubirea de viata
s-ar dezamagi in moarte, 
atuncea cancerul dezamagirii
ar roade maduva a toate, 
iar stelele si-ar tot zbirci lumina, 
pina s-ar face negre-n intuneric…

Rabindranath Tagore 


Un comentariu

Obisnuinta

       Ne obisnuim cu atatea in viata , placute sau neplacute …cu zilele si noptile , cu anotimpurile calde si reci , cu anii…Da , si cu anii fugari , cu aritmetica lor sucita , momindu-ne , doar cu cat adunam mai multi , cu atat ne raman mai putini la indemana…cu toate vifornitele vietii ne deprindem, si cu ale societatii , admitand ca ne cad bine …

       In definitiv , fiecare ne purtam crucea, toti cei din frontul vietii , condamnati sa ardem pe rugul unui vis…Ce-om fi gasind in toate nimicurile care ne apar in cale , ca sa le transformam neaparat in probleme? O fi un blestem pe capul nostru de cand cu pacatul Evei , ca nici pe drum drept sa nu ne fie bine….

         Asa-i randuita viata , asa o traim de cand lumea , ca ispiteste la fel de fel de ganduri , incat nu mai stii daca sunt parerile tale astea de acum sau le-ai citit demult pe undeva… Poate unde trairile noastre sunt aceleasi mereu…dor, iubire, ura…Nu-i mai putin adevarat ca sunt simtaminte pe care nu ti le intelegi si, oricate carti ai parcurge nu te ajuta cu nimic in a ti le clarifica…

Uite , cred ca , daca cineva ar vrea neaparat sa descrie starea mea sufleteasca de acum , n-ar izbuti cu toate condeiele pamantului langa el…Daca mi-ar cere sa i-o explic eu, n-as putea-o face nici pe atata.  


2 comentarii

Speranta

Ma deprinsesem cu acest trai, un fel de drog pentru tristete, un surogat de fericire care-i oricand mai bun decat nimic … poate de aceea ma pregatesc sa te pierd , inainte chiar , de a te castiga …

Exista multi oameni capabili sa iubeasca profund, sa lege un sentiment trainic. In ce ma priveste pe mine , daca ma leg sufleteste de cineva , imi place sa cred ca o fac pentru totdeauna. …

Ma luasei de brat, cu un gest simplu si firesc, si pentru o clipa, m-ai facut sa-mi uit intrebarile si dorul nelamurit care ma atragea si ma departa de tine…

As fi vrut sa te simt mai aproape, dar imi interziceam cu buna stiinta orice pas mai indraznet , orice gest apt sa ne apropie cat de cat , ma feream de tine ca de-o primejdie… si tu ai simtit asta …”De ce esti asa tacuta?” m-ai intrebat…”Ma gandesc… la multe , la viata in general „…”E un subiect …merita sa te opresti asupra lui…”

Aveai dreptate… la varsta asta deznadajduiesti foarte usor, dar la fel de usor e sa-ti recapeti dintr-o vorba, dintr-un zambet adresat de cineva lumii si deci si tie … speranta…


Scrie un comentariu

O viaţă

Stelele sunt inexorabile

cu toţii o ştim

dar eu vreau să caut fericirea pe toate valurile-albastre,

şi sub toate pietrele sure.

Dacă nu va sosi niciodată fericirea ? Ce e o viaţă ?

Un nufăr mic se ofileşte pe mal.

Şi dacă l-a-nşelat presimţirea ? Un val soseşte pe ţărm

şi se stinge în asfinţit.

Ce caută-o muscă în pînza de păianjen,

cu ce s-a ales libelula din singura-i zi de viaţă ?

Nu e nici un răspuns decît două aripi inerte

pe-un piept căzut.

Negrul nu va fi alb niciodată –

dar dulceaţa luptei ne mai rămîne

şi toate zilele cu flori noi ne vin din infern.

Ci vine o zi cînd infernul însuşi e gol şi cerul închis

şi totul încremenit –

atunci nu ne mai rămîne nimic decît trupul unei

libelule pe un fald de frunză.

Dar nimeni nu o mai ştie.

Edith Sodergran