Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Un comentariu

Am relatii pasionale cu timpul…

tumblr_misqikjNQe1r2pr83o1_500

Am relatii pasionale cu timpul.

Ma iubeste, il iubesc; oboseste, obosesc si eu; se opreste, ma opresc; accelereaza, accelerez.

Cateodata ma lasa sa ma cufund in raurile lui si sa culeg imagini, ca pe flori…

Existenta lui e infinita daca te gandesti ca fiecare secunda contine trecutul, prezentul si viitorul.

Raluca Sterian Nathan – Suflet tatuat


Un comentariu

Asta e viaţa !

42583639_7264844_20689234

Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi.

Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire.

Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce bun? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele? 
Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele!

Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi.

Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie.

Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an.

Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci.

Închide uşa, dă pagina, închide ciclul.

Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă.

 Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta.

Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil.

Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur.
Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi.
A te desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza.

Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu e indispensabil. 
Este numai obicei, rutină, nevoie.

Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te.
Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi pe oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte.

Asta e viaţa ! 

 Paulo Coelho


Scrie un comentariu

Atitudinea este totul

Cu cât trăiesc mai mult cu atât îmi dau seama de impactul pe care-l are atitudinea în viaţă. Pentru mine, atitudinea e mai importantă decât lucrurile în sine.

E mai importantă decât trecutul, decât educaţia, decât banii, decât circumstanţele, decât eşecul, decât succesul, decât ceea ce cred sau gândesc alţii. 

E mai importantă decât imaginea, harul sau talentul. Atitudinea poate aduce un câştig sau o pierdere pentru o companie, pentru o biserică, pentru un cămin. Este remarcabil faptul că avem puterea de a alege atitudinea pe care vrem să o adoptăm într-o anume zi. 

Nu ne putem schimba trecutul; nu putem schimba faptul că oamenii acţionează într-un anume fel. Nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care-l putem face, e să jucăm singura carte pe care o avem, şi anume, cartea atitudinii…

Sunt convins că viaţa înseamnă 10% fapte, şi 90% modul meu de areacţiona faţă de ele. 

La fel e şi cu tine. Atitudinea noastră este în responsabilitatea noastră.

Charles Swindoll


Scrie un comentariu

Mersul pe sârmă

Avem întotdeauna două voci în cap. Vocea trecutului spune: “Nu deschide. E prea înfricoşător. Nu-ţi aminteşti ce s-a-ntâmplat când…?” Vocea viitorului spune: “Prea gândeşti mult. De ce nu o faci, pur şi simplu? “Trecutul încearcă să ne reţină, viitorul încearcă să ne grăbească. 

Îţi place sau nu, trebuie să asculţi ambele voci şi să le asiguri că au fost auzite. Apoi, te poţi reechilibra şi reveni în centru. După aceea, poţi găsi un ritm sigur, care să se potrivească momentului prezent.  

Asta e ceea ce trebuie să facă cel ce merge pe sârmă. El nu-şi poate face griji pentru că, în trecut şi-a pierdut echilibrul. Nu poate visa la un spectacol perfect în viitor.

El trebuie să se concentreze asupra a ceea ce se întâmplă chiar acum. Trebuie doar să pună un picior înaintea celuilalt.  Fiecare pas e un act de echilibrare.  Fiecare pas e un act spiritual.

 

Paul Ferrini


2 comentarii

Cand sunt singur, cea mai adanca bucurie este sa fiu NIMENI!

Pentru a gasi poarta, trebuie doar SA TE OPRESTI odata din scormonirea nesfarsita a trecutului si viitorului povestii care este viata ta. Acolo sunt carti,… povestiri si tu le-ai rumegat tot timpul. Asa ca abandoneaza-ti povestea. Nu este ceea ce esti tu cu adevarat. De obicei, oamenii traiesc purtand toata viata cu ei o povara, care este trecutul si viitorul lor, o greutate – istoria lor personala, intotdeauna nefericita – si fac asta pentru ca spera ca ii va face candva, sa se simta mai impliniti in viitor. Dar asta nu se va intampla niciodata, asa ca renunta la aceasta continua cautare! Opreste-te – nu mai cauta nimic! Abandoneaza aceasta cautare! E fara rost!

Nu poti rezolva problemele pe care le ai prin gandirea indarjita, doar creezi probleme.. prin… gandire. Solutia apare numai atunci cand te opresti din a gandi si devii linistit si absolut prezent, fie si numai pentru un moment. Apoi, un pic mai tarziu, cand gandul se intoarce, deodata ai o inspiratie, care nu exista inainte.

Da drumul la gandirea excesiva si vei vedea cum totul se va schimba miraculos! Relatiile ti se vor schimba, pentru ca nu mai astepti si nu mai ceri ca cealalta persoana sa faca ceva pentru tine, sa iti dea ceva, spre a-ti intari si creste egoul. Nu te mai compara cu ceilati si nu mai incerca sa fii mai mult decat ei (si toate astea numai pentru a-ti intari egoul). Lasa-i pe toti sa fie asa cum sunt! Nu este nevoie sa-i schimbi! Nu trebuie sa-i faci sa se poarte altfel, numai ca sa fii tu fericit!

Cand sunt singur, cea mai adanca bucurie este sa fiu NIMENI!

 

Eckhart Tolle


Un comentariu

Dorul

Virtuţile lui sunt deosebite, cu adevărat împărăteşti: e un cuvânt tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvânt al deschiderii şi totodată închiderii unui orizont; unul al intimităţii cu depărtările, al aflării şi căutării; un cuvânt al ştiutului şi neştiutului, al limitaţiei şi nelimitaţiei, al concretului şi abstractului, al atracţiei de ceva determinat şi al pierderii în ceva indeterminat.

Are o splendidă suveranitate în el, dar e un cuvânt al inimii numai, şi nu al gândului, dupa cum e un cuvânt al visului, şi nu întotdeauna al faptei.

… te poartă când spre trecut, când spre viitor, te încarcă şi de regrete şi de speranţă, îţi face uneori de îndurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie şi e bine să înduri. A plecat de la durere şi a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a rămas prins de suflet. 

  Constantin Noica