Tu spui, liniştit: “adevăr”.
Ei se uită la tine şi tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educaţi
întreabă: “Cât costă?”
Tu le arăţi mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul demult
şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi şi le spui: “speranţă”.
Politicosşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: “Cât costă?”
Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.
Octavian Paler
Pasarile cânta pe crengi înverzite,
Fluturii se-ngâna de pe flori pe flori,
Tainic trec prin aer soapte fericite,
Cât cuprinde ochiul, ceru-i far’de nori.
Dulce primavara, drag vis de iubire!
La zâmbirea-ti blânda, iarna a plecat,
Cât era de lunga, plina de jalire…
Dar tu esti în lume, raul s-a uitat.
Ce-mi vorbesti tu înca de chinuri trecute,
Inima nebuna, uita de dureri
Si de-acele zile în lacrimi pierdute.
N-are primavara mii de mângâieri?
N-auzi cum sopteste fiecare floare?
„Amorul domneste acum pe pamânt.
O, iubiti cu totii! grabnic frunza moare,
Grabnic se întoarna tot iar în mormânt”.
Iubiti cu totii – Matilda Cugler-Poni
Tăcere şi primăvară. Ţi-aş vorbi, dar cuvintele fug, se ascund în suflet, în priviri…
Peste cuvinte şi zâmbete… noi si primavara…
PRIMAVARA CU MULT SOARE IN SUFLETE !
„Vorbiţi atunci când încetaţi a mai avea pace cu propriile gânduri;
Când nu mai puteţi rămâne în singurătatea inimii, viaţa vi se mută pe buze, iar sunetele sunt un divertisment spre trecerea timpului.
Şi, de cele mai multe ori, în discursurile voastre, gândirea vă este pe jumătate ucisă.
Fiindcă gândirea este o pasăre a înălţimilor, care, în colivia cuvintelor, izbuteşte doar să-şi desfăşoare aripile, dar nu poate zbura.
Unii dintre voi, din teama de a fi singuri, caută tovărăşia vorbăreţilor.
Tăcerea singurătăţii le dezvăluie acestora eul lor în toată goliciunea sa şi ar dori să fugă de ei înşişi.
Unii dintre voi vorbesc şi, fără să ştie şi fără premeditare, dau la iveala un adevăr pe care ei înşişi nu-l înţeleg.
Mai sunt şi alţii care păstrează în ei adevărul, însă nu-l dau pe seama cuvintelor.
În firea acestora spiritul sălăşuieşte în ritmul tăcerii.
Când îţi întâlneşti prietenul pe marginea drumului ori în târg, fie ca spiritul să-ţi anime buzele şi să-ţi călăuzească limba.
Fie ca vocea-i prin vocea ta să grăiască auzului firii sale;
Numai astfel sufletul tău va păstra adevărul inimii tale, aşa cum buchetul vinului este cel care stăruie. Chiar şi când i-ai uitat culoarea, iar cupa de mult nu mai este.”
Khalil Gibran – Profetul
Sa raman singura
Si goala de gand
Cum numai brazii si pietrele
Sunt singuri si goi.
Sa spun
Auzului meu sa adoarma
Si ochilor mei sa se-nchida
Asa cum
Candva
Brazii si pietrele
Au renuntat la ochii
Si la urechile lor.
In tacere si intuneric
S-astept sa zaresc
Prin stralucitoarele crapaturi
Ale sufletului meu rasturnat peste mine
Soarele vesnic si orb
Implantat in zapada…
Ana Blandiana
Raza de lumina 