Viaţa ta tocmai acum începe!

Începe ziua aceasta cu un duh iertător. Iartă-i chiar şi pe cei care nu îţi cer iertare. Poate au fost multe zilele în care ai fiert de mânie din cauza unui cuvânt sau a unei fapte aruncate în viaţa ta de o persoană neatentă sau indiferentă.

Poate ai pierdut multe ore valoroase imaginându-ţi revanşa sau confruntarea… dar acum oferă în tăcere iertarea ta, o dată pentru totdeauna, chiar şi celor care cred că nu au nevoie de ea.

Prin iertare, nu mai eşti consumat de gânduri nepotrivite. Renunţă la amărăciunea ta. Astfel, vei fi din nou mulţumit în sufletul tău şi util celor din jur.

Începe ziua aceasta cu o atitudine iertătoare. Iartă-i pe cei care te critică pe nedrept.

Nu uita: sclavia de orice natură este rea, iar cel care trăieşte după părerile celorlalţi este un sclav. Tu nu eşti un sclav! Alege-ţi adevăratul Conducător…

Trebuie să ştii că si critica face parte din preţul plătit pentru curajul de a trece dincolo de mediocritate.

Iartă-te şi pe tine însuţi! Poate, timp de mai mulţi ani, cel mai mare duşman al tău ai fost chiar tu însuţi. Fiecare greşeală, fiecare calcul greşit, fiecare poticnire ai derulat-o de mai multe ori în mintea ta. Fiecare promisiune, fiecare zi risipită, fiecare obiectiv neatins întemeiază dezgustul pe care îl simţi pentru lipsa realizărilor din viaţa ta…

Conştientizează azi că este imposibil să lupţi cu un duşman care locuieşte în capul tău.

Dar iertându-te pe tine, elimini toate îndoielile, frica şi frustrarea care ţi-au menţinut trecutul în prezent. Dacă alegi să ai această atitudine iertătoare, de astăzi, istoria personală nu-ţi va mai controla destinul.

Viaţa ta tocmai acum începe!

Darul pelerinului- Andy Andrews

Bunatatea si mangaierea

A fi bun este în firea omeneasca; bunatatea nu este dincolo de noi, ci în noi ca fiinta spirituala, este odata cu omul faptura a lui Dumnezeu. Omul o poate pierde sau câstiga, adica se poate înrai sau deveni mereu mai bun; omul o poate pierde sau câstiga, dupa calea pe care umbla.

Bunatatea nu poate veni din nimic si nici din întunericul fapturii noastre cazute. Bunatatea este expresia fiintei renascute, a prezentei duhului viu în noi, semn al originii noastre nepmântene.

Întrucât omul este al lui Dumnezeu, întru atât are în sine bunatatea. Dumnezeu viu în sufletele noastre îndreptateste si face posibila bunatatea. Omul cunoaste aceasta stare interioara numai mergând pe caile adevarului. Prin bunatate, omul este mai om si culege urma pasilor lui Iisus.

Bunatatea nu poate fi aparenta, adica nu poate fiinta în anumite gesturi ale noastre. Bunatatea nu poate fi o stare a omului politic, a omului social, ci a omului duh.

Bunatatea vine ca un val care ne inunda fiinta noastra, ca un prisos de omenie. Ce face ca omul prin ea sa aiba un cuprins atât de mare?

La temelia bunatatii sta dragostea; ea are un izvor în dragoste. Centrul de radiere, sâmburele de crestere este dragostea. Nu poate fi cineva bun fara dragoste, pentru ca ea este izvorul tuturor creatiilor si puterea întregii existente.

Plinatatea pe care o gasim în bunatate vine în primul rând din dragoste.

Bunatatea încheaga, într-un manunchi, dragostea, blândetea, mila, mângâierea; toate sunt topite aci si alcatuiesc o stare morala unitara. În bunatate gasim blândetea. Omul bun este blând, adica are sufletul catifelat. Mai putin activa decât dragostea, blândetea, în calmul ei, nu este lipsita de puterea creatoare, ci dimpotriva. Într-o lume de potrivnicie, blândetea vine ca un întaritor, ca o înseninare, lacrima luminata

Mângâierea este acea stare launtrica legata de setea de mai bine în întelesul luptei pentru alungarea raului si durerii, lupta fara frângere si fara  asprime. Mângâierea este o stare creatoare de bine, peste întunericul care inunda. Mângâierea este un leac al carui izvor sta în sufletul nostru si prin care se savarseste un act exterior de binefacere.

Mângâierea este prezenta în bunatate, o alcatuieste partial. Omul bun simte permanent nevoia de a înlatura durerea care seaca sufletul si madularele omului, de a-i curataa fiinta de poveri, de a-l face sa cunoasca bucuria luminii.

Viata ne face sa sângeram pentru ca este colturoasa si cu drumuri întoarse. Acela care traieste bunatatea, care simte vibratia si caldura ei, are darul  de a îndruma si de a împaca contradictiile, are darul de a rotunji si usura durerile. Omul bun nu numai ca nu le aduce la viata, dar firea lui este facuta sa le înlature. Omul bun modeleaza viata dupa frumusetea ce a pus-o mâna lui Dumnezeu în inima fiintei sale.

Omul, asa cum l-a lasat Dumnezeu, închide în el frumuseti nebanuite. Numai sa le stie lucra pâna ce urâtul nu-l îneaca.

Ernest Bernea – Îndemn la simplitate

SARBATORI  CU PACE SI LINISTE IN SUFLETE !

Patru principii indiene

Principiul 1: Orice persoana pe care o intalnesti in drumul tau prin viata este persoana potrivita

Chiar daca suntem inclinati sa spunem exact opusul, mai ales atunci cand in viata noastra apar persoane care ne ranesc si ne marcheaza emotional pentru o eternitate, nimeni nu apare intamplator in viata noastra. Oamenii nu sunt niciodata o intamplare. Intersectarea noastra cu o anumita persoana nu este nici ea o intamplare. Fiecare persoana cu care interactionam, indiferent ca este o interactiune pozitiva sau negativa, este menita sa ne invete ceva. Fiecare persoana este ACEA persoana. Persoana potrivita!

Fiecare persoana din jurul nostru reprezinta un ‘ceva’ anume in destinul nostru. Aparent, unele persoane au un efect benefic asupra noastra, ajutandu-ne sa amelioram sau sa indreptam o situatie anume. Aparent, unele persoane pe pun piedici serioase in a ajunge acolo unde ne dorim. Fiecare persoana isi traseaza o linie, mai mica sau mai mare, in linia mare a destinului nostru. Fiecare in parte ne ajuta insa sa ne insusim lectia si sa facem un pas inainte in propria evolutie. Da, fiecare persoana pe care o intalnim in calea noastra este PERSOANA POTRIVITA. Sa nu avem regrete ca am intalnit-o.

Principiul 2: Ceea ce ti s-a intamplat este singurul lucru care ti s-ar fi putut intampla 

Ai fi inclinat sa spui ca NU, nu este asa. TOTUL (=ceea ce ti s-a intamplat) s-ar fi putut intampla in mii si mii de alte feluri. Totul s-ar fi putut intamplat astfel incat tu sa eviti sa treci prin ceea ce ai trecut. Totul s-ar fi putut intampla intr-un fel mai bun, mai luminos, mai putin dureros decat modalitatea in care ti s-a intamplat realmente. Ai fi inclinat sa-ti faci mii de scenarii cu privire la maniera in care ai fi putut sa reactionezi intr-o situatie anume sau fata de o persoana anume. Ai fi inclinat sa-ti adresezi in sine de o mie de ori ‘cum ar fi fost daca as fi procedat altfel”. Ai fi inclinat sa-ti juri de o mie de ori ca daca ai mai trai inca o data acelasi lucru ai proceda altfel, fara sa faci aceleasi greseli. Dar ai fi inclinat sa spui gresit…

Absolut nimic nu ar fi putut sa fie in vreun alt fel. Nici in cel mai insignifiant detaliu. Universul are cursul lui si legile dupa care isi desfasoara totul pe care il experimentam noi. Ceea ce ai trait este singura si unica experienta pe care ai fi putut sa o traiesti. Ceea ce ti s-a intamplat este exact ceea ce ar fi putut sa ti se intample. Ceea ce ti s-a intamplat este fix ceea ce TREBUIA sa ti se intample. Ceea ce ti s-a intamplat era ceea ce trebuia sa aiba loc pentru ca tu sa-ti inveti lectia si sa mergi in continuare pe drumul tau. Chiar daca ne sfideaza puterea de intelegere, chiar daca lasa urme eterne in suflet, chiar daca ne jignesc inima si egoul, bune sau rele, in functie de felul in care le percepem noi, situatiile pe care le intalnim in viata sunt fara doar si poate perfecte.

Principiul 3: Fiecare moment in care incepe ceva este momentul potrivit pentru a incepe

Parca niciodata nu este bine sa inceapa ceva. Parca niciodata MOMENTUL nu este momentul potrivit. Parca niciodata nu suntem pregatiti realmente pentru a face loc unui altceva, unui altcuiva in viata noastra. Intotdeauna avem nevoie de mai mult timp pentru a ne pregati de intrarea acestui lucru in viata noastra. Niciodata nu avem suficient de mult timp incat sa finalizam aceasta pregatire. De cele mai multe ori, viata ne ia prin surprindere. De cele mai multe ori, ne lasam luati prin surprindere. Dar ceea ce trebuie sa se intample se intampla la momentul potrivit. Nici mai devreme, nici mai tarziu decat la momentul potrivit. Atunci cand suntem pregatiti pentru ca acel ceva, el se va afla acolo, pregatit pentru a incepe. Noi suntem pregatiti pentru el?…

Principiul 4: Ceea ce s-a terminat e terminat.

Oricat ai incerca sa impiedici un lucru in a se termina, cand este timpul potrivit sa se termine, se va termina. Este o stare pe care trebuie sa o accepti ca atare, cu gandul ca te va ajuta sa evoluezi. Orice lucru care se termina este menit sa faca loc altuia nou. Iar lucrul nou, mai devreme sau mai tarziu, la momentul potrivit, va aparea. Orice lucru care s-a terminat a fost o experienta care a trebuit traita. Imbogatit cu ea, poti trece la etapa urmatoare, etapa in care pornesti iarasi in calatorie, cautand, afland, facand iar greseli, invatand din ele, facand loc altor experiente in viata ta, pregatindu-te pentru ele. Cand un lucru s-a terminat, chiar daca in urma lor vor exista regrete, amintiri, pareri de rau, gandeste-te ca scopul lui a fost ca tu sa inveti ceva. Sa mergi mai departe si sa fii pregatit pentru alte lucruri care apar in viata.

Ruga

Da-mi Doamne putere sa-nfrunt infinitul,
sa trec peste drumuri batute,
sa descopar in treacat sarutul,
si zborul spre culmi negandite!
ascunde-ma doamne in taina,
in palma cerestilor patimi,
sa-nvat ce inseamna iubirea,
sa uit rostuitele lacrimi…
invata-ma mersul in soapta,
privitul in noapte, suspinul,
sa-mi scriu din infrangeri izbanda,
sa neg mai departe destinul…
arata-mi parinte apusul,
si zorii trezirilor mele
dezleaga-mi sertarul cu bune,
arunca bagajul cu rele,
da-mi soare in miezul de iarna,
da-mi floarea ce stie sa-mi cante,
si lasa-mi privirea-nsetata,
spre vesnica vara fierbinte…
invata-m-apoi ridicarea,
trezitul la viata, pornirea,
eu am invatat doar caderea,
lovitul de prag, ratacirea…
da-mi ploaia ce stie sa spele,
greselile mele stiute,
si vantul ce poate sa sterga
a pasilor urme gresite…
nu-mi cere sa fiu mai cuminte,
sunt omul cu bune si rele,
mai da-mi o sperantza, parinte,
sa repet doar greselile mele…

Remulus Albu

Rugaciune

„Tu-arunci sclipiri de soare pe şesuri şi coline,

Spre coastele în floare apleci copaci străbuni,

Şi mările le legeni ca nişte cupe pline

În ritmul fără stavili al marilor furtuni.

 

O, tu, ce-n cupa goală mai vezi încă lucind

Cel mai amar din plânsu ce l-aş fi plâns vreodată,

Îţi dau inima-ntreagă s-o umpli mai curând,

E largă şi adâncă şi veşnic însetată.

 

Îi trebuie putere şi pace şi lumină.

Să pui în ea apusuri cu mari speranţe-n ele,

Şi zori săltând pleoapa cu raza lor senină,

Şi proaspăta răcoare a serii din vâlcele.

 

Şi astre gânditoare, şi cerurile toate

În inima aceasta cu-abisuri să se-afunde,

Şi ea s-adoarmă-n cânturi supreme, avântate,

Ce leagănă toţi sorii prin spaţiale unde.

 

Când va fi plină, Doamne, de ale tale glorii,

Ea va vedea zâmbindu-i în treacăt o durere,

Şi peste strălucirea din clipe iluzorii,

Se va-mbăta de-o calmă, puternică tăcere.”

 

 

Elena Vacarescu