Codul etic al amerindienilor

1. Trezeste-te impreuna cu Soarele si fa-ti rugaciunea. Roaga-te singur. Roaga-te des. Marele Spirit te va asculta, trebuie doar sa-I vorbesti.

2. Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoranta, Inselatoria, Mania, Invidia, Gelozia si Lacomia izvorasc din instrainarea de Suflet. Roaga-te pentru acesti oameni, ca si ei sa-si gaseasca indrumare.

3. Cauta-te pe tine – prin tine. Nu lasa ca altii sa-ti impuna pe ce cale sa mergi. Este calea ta si doar tu mergi pe ea. Altii pot merge eventual, alaturi de tine, insa nimeni altcineva nu poate sa traiasca viata ta.

4. Poarta-te cu multa consideratie, cu oaspetii care iti intra in casa. Serveste-le mancarea cea mai gustoasa, da-le patul cel mai bun si onoreaza-i cu bunavointa si respect.

5. Nu fura ce nu este al tau, nici de la alta persoana sau de la comunitate si nici din natura. Daca nu ti-a fost oferit sau daca nu ai muncit pentru el, atunci nu-ti apartine.

6. Respecta tot ce se afla de pe acest Pamant: oamenii, fiintele, plantele, tot ce este viu.

7. Onoreaza gandurile, dorintele si cuvintele oamenilor cu care intri in contact. Niciodata sa nu-l intrerupi pe cel care vorbeste, sa nu razi de el si sa nu-i copiezi comportamentul in batjocura. Permite-i fiecarui om dreptul la exprimare personala.

8. Nu-i vorbi niciodata de rau pe altii. Energia rautatii pe care o emiti catre Univers va veni inapoi catre tine, multiplicata.

9. Toti oamenii fac greseli. Si toate greselile pot fi iertate.

10. Gandurile rele produc imbolnavirea mintii, a trupului si a spiritului. Practica Optimismul.

11. Natura nu este aici, pentru noi, ci este Parte din noi. Toti facem parte din Familia Planetara.

12. Copiii sunt semintele viitorului nostru. Planteaza iubirea in inimile lor si uda aceasta iubire, cu intelepciunea si lectiile vietii. Copiii au nevoie de spatiu ca sa creasca. Asigura-le acest spatiu.

13. Evita sa ranesti inimile celorlalti, fii constient ca ranind pe altul, otrava durerii se va intoarce inapoi la tine.

14. Fii cinstit intotdeauna. Corectitudinea este un test de vointa in acest Univers.

15. Toate sunt interconectate. Fii echilibrat. Activitatea fizica da forta mintii. Bogatia spirituala vindeca problemele emotionale..
15. Toate sunt interconectate. Fii echilibrat. Activitatea fizica da forta mintii. Bogatia spirituala vindeca problemele emotionale.

16. Ia decizii constiente, legate de cine intentionezi sa fii si cum intentionezi sa reactionezi. Asuma-ti responsabilitatea pentru propriile actiuni.

17. Respecta spatiul personal al celorlalti. Nu te atinge de proprietatea altora, in special de obiectele de cult religios. Asa ceva este interzis.

18. Fii cinstit cu tine insuti. Nu poti sa ingrijesti sau sa ajuti pe altul, daca nu te ingrijesti si nu te ajuti intai pe tine insuti.

19. Respecta alte credinte religioase. Nu le impune credinta ta.

20. Imparte din ceea ce ai. Participa la lucrarea de Caritate.

Ruga

Da-mi Doamne putere sa-nfrunt infinitul,
sa trec peste drumuri batute,
sa descopar in treacat sarutul,
si zborul spre culmi negandite!
ascunde-ma doamne in taina,
in palma cerestilor patimi,
sa-nvat ce inseamna iubirea,
sa uit rostuitele lacrimi…
invata-ma mersul in soapta,
privitul in noapte, suspinul,
sa-mi scriu din infrangeri izbanda,
sa neg mai departe destinul…
arata-mi parinte apusul,
si zorii trezirilor mele
dezleaga-mi sertarul cu bune,
arunca bagajul cu rele,
da-mi soare in miezul de iarna,
da-mi floarea ce stie sa-mi cante,
si lasa-mi privirea-nsetata,
spre vesnica vara fierbinte…
invata-m-apoi ridicarea,
trezitul la viata, pornirea,
eu am invatat doar caderea,
lovitul de prag, ratacirea…
da-mi ploaia ce stie sa spele,
greselile mele stiute,
si vantul ce poate sa sterga
a pasilor urme gresite…
nu-mi cere sa fiu mai cuminte,
sunt omul cu bune si rele,
mai da-mi o sperantza, parinte,
sa repet doar greselile mele…

Remulus Albu

Rugă a singurătăţii

„Ai milă de mine, Doamne, căci singurătatea mă apasă. Nu aştept nimic. Mă aflu în această cameră în care nimeni nu îmi vorbeşte. Şi totuşi, nu prezenţe îţi cer, căci mă simt şi mai pierdută când mă afund în mulţime. O alta, asemenea mie, singură şi ea într-o cameră, este totuşi fericită, ştiindu-i pe cei dragi în casă. Nu îi aude, nu îi vede; nu primeşte nimic de la ei în această clipă; dar îi este de ajuns, pentru fericirea ei, să îşi ştie casa locuită. 

Doamne, nu îţi cer nimic care să poată fi văzut sau auzit – minunile tale nu sunt pentru simţuri; ci îmi este de ajuns, pentru a mă vindeca, să îmi luminezi spiritul asupra casei mele. 

Călătorul în deşert, plecat din locuinţa sa, chiar ştiind-o la capătul lumii se bucură de ea; depărtarea nu îl împiedică să fie hrănit de ea, iar dacă moare, moare în iubire. Nu îţi cer, Doamne, nici să îmi fie casa aproape. 

Trecătorul din mulţime, impresionat de chipul unei necunoscute, se transfigurează, chiar dacă nu este pentru el; asemenea unui soldat îndrăgostit de regină, el devine soldatul ei. Nu îţi cer, Doamne, nici măcar să-mi fie casa făgăduită.

În largul mărilor, navigatori înflăcăraţi îşi închină destinul unei insule care nu există; pe corabie, aceştia îi cântă imnul şi sunt fericiţi; nu insula umple inima lor, ci imnul. Nu îţi cer, Doamne, nici măcar să am o casă undeva.

Singurătatea, Doamne, nu este decât rodul sufletului infirm. Patria în care sufletul sălăşluieşte este sensul lucrurilor, aşa cum templul este sensul pietrelor. Sufletul nu are aripi decât pentru acest loc. El nu se bucură de obiecte, ci de ceea ce poate citi în miezul lor, care le leagă. 

Doar învaţă-mă să citesc; atunci, Doamne, singurătatea mea se va sfârşi.”

Citadela – Antoine de Saint Exupery

Nu regret nimic

Am visat multe vise care nu s-au adeverit,

Le-am văzut apunând la orizont, 

Dar mi-am realizat multe dintre vise, slavă Domnului,

Încât să continui să visez.

M-am rugat de multe ori şi nu am primit răspuns,

Am aşteptat mult şi bine,

Dar destul de multe rugăciuni au avut răspuns

Încât să continui să mă rog.

Am avut încredere în mulţi prieteni care m-au trădat

Şi m-au lăsat să plâng singur, 

Dar am avut destui prieteni care mi-au rămas aproape

Încât să continui să am încredere.

Am sădit multe seminţe care s-au pierdut pe drum

Şi păsările s-au hrănit cu ele,

Dar am avut destule rămase în mână

Încât să continui să semăn.

Am secat cana cu deznădejdi şi durere,

Am trăit multe zile fără cântece,

Dar am băut destul nectar de la trandafirul vieţii

Încât să vreau să continui să trăiesc.

 Howard Goodman