Nu ma poarta gandul inspre orice ? N-am fost ce-am vrut si nu pot deveni ceea ce vreau? Ooare n-am fost culoare, vant, tunet ? N-am inghitit tot ceea ce indrazneala gandului a conceput ?
N-am putut fi de atatea ori altul de cate ori am existat ? N-am fost rand pe rand un univers de regrete, de aspiratii, de tristeti si de bucurii ?
Si nu voi putea oare deveni rand pe rand toate formele de culori ce exista si ce se pot concepe ? Caci as vrea sa ma realizez in culori, sa fiu rand pe rand galben, albastru, violet, portocaliu, sa plutesc in culori si sa inghit culorile.
Sa fiu melancolic in albastru, nebun in rosu, trist in galben, vesel in verde, nostalgic in violet si suav in portocaliu. Intr-o succesiune cromatica sa creasca fiinta mea si sa fiu izvorul si oglinda acestor culori.
Din mine sa plece raze ca mesaje in nemarginit si in mine sa se rasfranga in toate nuantele, pentru a imbraca intreaga lume intr-un vis de refelexe.
Emil Cioran – Cartea Amagirilor
Raza de lumina 