Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Scrie un comentariu

Ingerii

  tumblr_mhcn5joVLJ1rbu14qo1_500

Îngerii sunt lumina care luminează divinitatea sufletelor noastre,

Îngerii ne vorbesc tuturor… doar ca unii dintre noi aud mai bine.

În timp ce dormim, îngerii poarta conversatii cu sufletele noastre.

Ei inca vin prin cerul din zori cu aripile intinse, 

Iar muzica lor cereasca pluteste deasupra lumii obosite.

 

William Shakespeare

 

 

Reclame


Un comentariu

Gândiţi frumos….

tumblr_mqx4aeoHhI1svqxabo1_500
Ce înseamnă să gândiţi frumos?                                                     
   
 Înseamnă să nu te gândeşti la ceva frumos într-o anumită clipă , ci să gândeşti frumos în orice clipă, să fii atent la gânduri, să selectezi gândurile care trec prin minte, să reţii gândurile cele bune, şi în măsura în care există posibilitatea, să le dai grai şi să le întrupezi în fapte. 
Este foarte important să ştim că gândurile noastre le mai ştie cineva: le ştie Dumnezeu.
De asemenea, având în vedere că prin mintea noastră trec tot felul de gânduri şi bune şi rele, şi frumoase şi urâte, este important să fim cu luare aminte la gânduri, să gândim frumos. 

Pentru că dacă gândim frumos şi numai frumos, atunci trăim frumos şi numai frumos, şi dacă gândim frumos şi trăim frumos, suntem fericiţi. 

Şi fericirea este mai aproape de tinereţe decât de bătrâneţe. 

Vă îndemn să fiţi cât mai serioşi şi, aşa cum vă pregătiţi pentru viaţă prin acumulările de cunoştinţe intelectuale, tot aşa să vă ocupaţi de curăţirea vieţii. 

Dacă aveţi suflete întinate, să căutaţi să le spălaţi cu Sângele Domnului Iisus Hristos. 

Dacă aveţi împotriviri, cereţi dar lui Dumnezeu sa le risipeasca. 

Nu poate vrăjmaşul să se bage în minte, dacă tu ai o minte întărită în bine.

 Părintele Teofil Părăian – Gândiţi frumos


Un comentariu

Poti revarsa Lumina…


tumblr_minv7nujM71rsbfaso1_400

Poti revarsa lumina…picurand,
Un strop de liniste peste dureri,
S-or aduna in timp formand,
Un deal de vise si placeri…

Poti revarsa oricand speranta,
Peste greseli peste erori,
Ce viata uneori le scoate-n fata
Si care lasa-n urma lacrimi si dureri.

Si dor de viata ta poti revarsa, luptand
Sa-nvingi ce viata uneori ofera
Si sa incerci sa nu cedezi nicicand
Caci prin vointa-naintezi,deci…spera.

Hristos a Inviat !


Scrie un comentariu

Sonetul XVII

tumblr_mi8ih6IQNW1qefrmxo1_1280

Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz,

sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite.
Te iubesc cu certitudinea ca lucrurile intunecate sunt menite
între umbră şi suflet, in secret sa fie iubite.

Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată
dar păstrează în ea lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
rasarit din pământ şi trăind în întuneric, în trupul meu.

Te iubesc fără să ştiu cum sau când, sau de unde
Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie;
Asa ca te iubesc pentru că nu stiu alta cale

Decat aceasta: unde eu nu exist, nici tu ,
atât de apropiati, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea,
atât de apropiati, încât ochii tai se inchid ca si cum eu as adormi.

Pablo Neruda


Scrie un comentariu

Soarele, vântul şi gerul

tumblr_mh7pnh4pXo1rmse6co1_1280

Trei călători fantastici cutreieră pământul:
Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.

Unul dă viaţă, altul dă moarte, aparând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.

Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca vântul de uşoară.

Şi-i zic: „Copilă dragă, alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!”

Românca le răspunde cu o veselă zâmbire:
„Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!”

„Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?
Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins.”

„Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine?
Am să îngheţ la iarnă şi inima din tine.”

„Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ţi arzător
Cât mi-a suflă în faţă un vânt răcoritor.

Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o gerule de gheaţă,
Cât vântu-n mezul iernii nu mi-a suflă în faţă.”

Vasile Alecsandri


2 comentarii

Ganduri de toamna

Printre ultimele zile de septembrie… a rasarit astazi o dimineata încarcata de roua ruginie a frunzelor pline de vise varatice… un aperitiv apetisant pentru o toamna flamanda de colorituri brun-roscate, de un soare confuz si de un vant cald si amnezic … au uitat cu totii ca ar trebui sa anunte desfrunzirea prin salcii… 

Dar nu-ti face griji… sunt destui copaci care raspund prezent anotimpului care se cuvine acestui ceas si nu mai viseaza canicule sau imbobociri… te asteapta frunzele castanilor si-ai teilor la un dans plin de piruete, si acorduri de fericire încarcate cu rasete jucause… azi toamna mi-a cerut sa-ti las la primele ore ale zilei cateva cuvinte de lumina si un sarut pe genele-ti pline de zambete… azi stiu ca te acompaniaza toamna in lungul drum al vietii… 

Sa-ti îmbrace zilele lui septembrie sufletul cu iubire si vocea să ţi-o incalzeasca precum acorduri de vioara… sa-ti cante inima romante si sa-ti danseze tangouri in ploaie… pe crestet sa-ti aseze infloritori ani de dragoste si armonie.


Scrie un comentariu

Marea

Stai intins pe nisip, cu ochii inchisi, caldura iti contopeste intreg trupul si nu te mai intereseaza de nimic altceva. Lumina actioneaza ca un narcotic. In aer pluteste un miros de alge putrezite, dar soarele face din din el un motiv in plus de a regasi bucuriile simple de care am uitat. Timpul insusi nu mai curge. Sau nu mai exista. A luat forma valurilor care  se rostogolesc incet, intr-un balans aproape erotic. 

In acele clipe, “a fi” inseamna totul. “A avea” nu mai are importanta. La mare, vara, am trait la nivelul senzatiilor pure, cu un hedontism, poate superficial, poate elementar, dar care ma facea sa cred ca nu mai am nimic de reprosat nici lumii, nici mie. Acolo am inteles ca mitul sirenelor nu-i o gluma nici azi.Marea iti sterge din minte singurul gand care i-ar putea periclita magia. Acela ca iubirea, cum a zis Unamuno, e tot ce poate fi tragic in lume.

Poate ca marea mi-a dat ceea ce altora le-a dat aloolul. Doar betia pe care ti-o da marea e una aparte. Nu mai ai decat trup, dar, in acele momente, trupul e mai aproape decat sufletul de ceea ce poate asigura un sens vietii, fiindca rezolva mai simplu problema fericirii. La mare, nu m-am gandit niciodata la ce ma nemultumeste. Imi ajungea ce simteam. Daca eram doi, nu mai conta chiar nimic. Dar chiar si cand eram singur, retras intr-un loc pustiu, singuratatea nu ma deranja. O limpezeau, parca, valurile care spalau pe nisip urmele lasate de alte valuri. Ca intr-o amintire a amintirii.

Probabil, am facut din ceasurile petrecute la mare ceva asemanator cu cea ce face batranetea din copilarie. O realitate dincolo de realitate. O viata dintr-o alta viata. Cat adevar o fi existand, in acest caz, in amintiri?

Raspunsul nu poate fi decat unul singur. Tot ce e sincer e adevarat. Chiar daca nu e.

 

Autoportret intr-o oglinda sparta – Octavian Paler