Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Un comentariu

Să dai…

Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui.

Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea… să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie!

Să plângi un timp… şi apoi să râzi!

Panait Istrati


3 comentarii

2012 – Un nou inceput

Anul care tocmai va incepe sa va aduca in suflete lumina, caldura, prieteni, tot binele din lume, sa putem zambi mereu, sa putem exclama tot timpul ” Ce bine ca traim !” , sa putem aduce bucurie in sufletele celor din jur, sa traim frumos !!!

Anul care tocmai va incepe sa ne dea optimism, sa nu ne lipseasca iubirea nicio clipa pentru ca am fi saraci fara stropi de iubire peste vietile noastre, sa nu ne lipseasca prietenii care stiu sa ne readuca soarele pe cerul plin de nori, sa nu ne lipseasca mirajul si farmecul sclipitor pe care sa-l putem asterne peste zilele mohorate si pline de rutina !!!

Sa putem fi impreuna de cate ori ne simtim singuri si abandonati, sa putem fi impreuna de cate ori vrem sa impartim bucuria cu cineva!!!

LA MULTI ANI, FERICIRE, SANATATE SI VISE   IMPLINITE !


Scrie un comentariu

Bucuria de a trai

Când simt că am ajuns la un capăt de drum, că o anumită situaţie de viaţă m-a făcut şah-mat, dărâm piesele şi încep un nou joc. Condiţiile exterioare ale vieţii nu se schimbă, aşa cum nu se schimbă nici tabla de joc, nici piesele, nici regulile, însă tactica va fi alta, înţelegând prin asta atitudinea mea faţă de joc.

Pe de-o parte, sunt zile în care nu găsesc bucurie în ceea ce fac, deşi ştiu că ea există, aşteaptă doar să o redescopăr. Fericirea nu este în afara mea, ci în mine, şi ea nu alege să se manifeste într-un loc sau în altul, într-o împrejurare sau alta. Să accept să fiu acolo unde sunt sau urmează să fiu, făcând ceea ce fac sau urmează să fac, fără să mai amestec lucrurile, iată secretul fericirii.

Pe de altă parte, uneori îmi place să mă las purtată de împrejurări, să văd unde mă duc ele, ca apoi să dau cu piciorul probabil unor şanse reale. Fie pentru că nu mă simt pregătită, fie din lene, uneori însă şi din plăcerea perversă de a pierde. Normal ar fi să regret, dar eu sunt de-a dreptul fericită, precum calul acela din poveste care s-a scuturat de răpciugă.

Fiecare zi deschide o cale nouă către fericire. În aceeaşi viaţă, nu alta, în acelaşi oraş, nu altul, lângă aceiaşi oameni, nu alţii. Viaţa fiecăruia este o Ţară a Minunilor, cu fiinţe pitice şi fiinţe uriaşe, cu nebuni şi înţelepţi, cu regi şi slujitori, cu ducese şi lachei, cu pragmatici şi visători.

Dar câţi dintre noi avem puterea de a ne micşora şi a creşte pe măsura lucrurilor, pentru a le descoperi şi a le înţelege pe de-a întregul? Câţi am trăit fantezia de a pune urechi lungi şi mustăţi unui coleg care nu ne place? Câţi am ascultat serios poveţele unei omizi? Sau câţi ne-am ridicat privirea de pe masa de lucru, întorcând un zâmbet invizibilei pisici din Cheshire?

Eu cred că bucuria de a trăi se păstrează intactă în noi, trebuie doar să o descoperim cu crenguţa de alun şi să forăm în pămîntul uscat şi tare al prejudecăţilor şi al nemulţumirilor noastre.


sursa


Scrie un comentariu

Bucurati-va de viata

Vreau sa impart si cu voi fericirea care mi-a cuprins sufletul. Tudor Gheorghe o valoare si un om deosebit a reusit sa imi transmita starea aceea pentru care cuvintele nu au sens. Daca aveti ocazia nu ratati concertele acestui OM. Va veti imbogati. Si acum va las in compania maestrului cu „Bucurati-va de viata”…si Doamne Ajuta sa ne traiasca cat mai mult….:)


3 comentarii

Fericirea…

Pe cer zboară stoluri de pescăruşi – se rotesc repede, trasând în aer figuri geometrice, cu mare precizie.

Vezi, reia călugărul, şi tu ar trebui să te echilibrezi în zbor pe cerul vieţii. Pescăruşii trăiesc în cea mai mare simplitate şi sunt fericiţi. Noi am uitat dimensiunea simplităţii.

Un cer la asfinţit care promite timp bun, lumina unei stele care aduce salutul unei vieţi anterioare şi îndepărtate, parfumul unei flori care aminteşte reînvierea primăverii, toate sunt forţe prodigioase care inspiră speranţă şi curaj.

Îl întreb pe călugăr cum de este posibil să regăseşti toată acea simplitate despre care îmi vorbeşte şi mai ales fericirea care derivă din ea.

Aminteşte-ţi întotdeauna că, atunci când ne vine în întâmpinare fericirea, nu este niciodată îmbrăcată aşa cum ne imaginăm. Adesea trece pe lângă noi în linişte şi nu ştim să o recunoaştem.

Să fim fericiţi înseamnă să vedem lumea aşa cum ne-am dori să fie, dar şi asta este greu dacă nu avem o inimă curată care ne permite să trăim fără invidie, fără prefăcătorie, fără ambiţii absurde.

Îţi va părea ciudat ceea ce îţi spun, dar atingem fericirea apreciind cu atenţie emoţiile mici.

Câtă vreme călugărul este ocupat să îmi vorbească, o furnică merge în palma lui. O vede, mi-o arată şi pe urma continuă:

Nu-i nimic într-atât de mic pe lumea asta încât să nu merite să fie observat. Aceasta furnica şi-a găsit ţelul mergând pe mâna mea: nu se aşteaptă la nimic mai mult şi tocmai de aceea nu va fi deziluzionată niciodată. Se mulţumeşte cu puţinul ce i se dă.

 

 

Romano Battaglia – O inimă curată