Framantarea intima

Am lunecat. M-am poticnit, strivind
Sub talpi o floare ori o cochilie,
Ori poate mi-am strivit fara sa simt
Inima mea, in pie pt ascunsa, vie…
N-am sa mai spun ce am gresit si cand…
Vreau soarele-amintirile sa-mi spele…
Un egoism ingrozitor de stramt
M-a coborat in ochii lumii mele.
Impleticit, m-am ridicat spre munti,
Intr-un iernatic asfintit de soare,
Pe cand ametitor bolboroseau
Sub gheturi somnoroasele izvoare.
Ningea cumplit si ochii-mi lacrimau
Plini de-a ninsorii jocuri rotitoare
Si s-auzea cum fasie prin crengi
Cenusa argintie de ninsoare.
Ca serpii din povesti, patr unsi in tr up,
Un gand vrajmas in mine-a prins fiinta —
Da, pentru ce n-as spune-o, azi detest
Chinuitoarea noastra constiinta.

………………………………………………

E-o dimineata — parca niciodata

Nu mi-a fost dat o alta sa privesc.
Padurile sclipesc a primavara
Si fumuri calde-n crengi se-ncolacesc.
Simt — nevazuta-n aer — o putere.
Vasleste des, cu aripe subtiri,
Ma umple cand cu-nfiorari voioase
Si cand cu dureroase rabufniri.
Trec in galop sub stresini de padure,
Sorb aerul si ca pe-o apa-l samt.
Si totu-mi pare-atat de larg in juru-mi,
Si iarasi totu-mi pare-atat de stramt!
Mi-s vinele umflate, pieptu-mi bate,
Ma-nconjura in roiuri de scantei
Salbatica padurii tinerete
Si-ntelepciunea batraneasca-a ei.

Nicolae Labis

In pădure

Primăvara-n pădure văzui
Cum trecea Dumnezeu cu cetele lui,
şi-aprindea în fiecare mugur un fir
de lumină, ca un safir.

Plecarea sevelor murmurătoare
şi-ntâlnirea lor cu puterea din soare ;
într-o dimineaţă, după zăpadă,
fiecare frunză-ncepea să vadă.

Apoi orice lucru părea
plin de rouă şi sărutat de stea,
în noaptea care ne ţinea ca pe toate
plantele neînflorite, neclătinate.

Magda Isanos

 

Azi dimineata mersul tau

Noi ne iubeam ca pomii, la umbra unor sprancene stufoase. Ca trecatorii, in fum. Lampile noastre erau pline de fructe. Ma culegeam din tine. Te odihneai pe banca tacerilor mele.

Azi-dimineata mersul tau anunta al saptelea anotimp, nesfarsitul. Degetele tale dezlegau nodurile negre ale pamantului, linisteau spaima copilareasca a pietricelelor, asezau la fereastra barda care contempla. Cate o pasare venea sa-i dai grauntele fagaduite inainte de a-si incepe marea migratie inaugurala.

Eu incercam sa prind nedimensionalul, aceasta stare de incredere fara regn care este iubirea noastra.

Gellu Naum