Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Un comentariu

Rânduiala

tumblr_m7n6prtxpi1qeiw2xo1_1280

Toate lucrurile se fac aşa cum e legea lor; nu noi hotărâm să înflorească merii o dată pe an. De ce nu înfloresc de mai multe ori şi să dea rod de mai multe ori? E undeva o conducere şi o ştiinţă, da’ noi nu ştim; numa o vedem. Omu’ le vede toate cum se desprind, se bucură sau le foloseşte, da’ putere n-are; puterea vine de altundeva. Toate lucrurile merg în legea lor; numa’ omu’ să-şi dea sama’.

Lucrurile sunt laolaltă, da’ nu aşa, nemişcate. Toate să ţin lanţ, aşa una de alta, da’ nu-i numa’ atât. Aşa le înţelegem şi noi, cei proşti; cum putem. Lucrurile merg numa’ aşa de-o părere în şir, da’ ele mai vin şi-n altă formă: se pătrund toate unele pe altele. Asta e greu de prins, că vezi, nu-i numa’ aşa, de aici până aici.

Tot ce se întâmplă e aşa după o rânduială. Lumea nu merge bine şi oamenii au necaz pentru că mulţi nu-şi dau seama ce fac. Lumea noastră are o rânduială; toate se fac aşa după o hotărâre, după o putere.

După ploaie iese un curcubeu; e cu un cap în apă şi cu celălalt în altă apă. Curcubeu’ e şi el un semn, da’ el nu iese aşa, când îi vine; iese că are şi el un rost de-l împlineşte. Numa’ vezi că nu e în puterea noastră să ştim tot, nu-i omeneşte.

Ernest Bernea – Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român


Un comentariu

Rosteşte-mă

tumblr_mi0gddeFfV1rmse6co1_1280

Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura…
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori! 

Elena Armenescu