Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


18 comentarii

Life in pictures 10 – Trei feţe

 

                                                                 Copilul râde:  

                                           „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!” 


Tânărul cântă:

„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”

Batrânul tace:

„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea.”

Lucian Blaga

detalii despre life in pictures la :Costin


4 comentarii

Copilarie…draga mi-ai ramas !

Einstein spunea despre el, către sfârşitul vieţii: „Cred că secretul realizărilor mele constă în faptul că am rămas copil”. „Copiii gândesc altfel”, spunea tot el, care a fost considerat „copilul nemuritor al omenirii”

Nu poţi fi copil decât o singură dată în viaţă, dar poţi păstra spiritul aventuros şi inocenţa până la vârsta senectuţii şi mai departe. Universul copilăriei este magic. Nu există spaţiu şi timp, toate evenimentele se petrec intr-un prezent continuu şi într-un singur loc: aici.

Până mâine e atât de departe!! Perceperea lumii este diferită. Există mama, tata si ceilalţi oameni, de multe ori străini, iar cu străinii nu ai voie să vorbeşti. Când eşti copil toate visele pot deveni realitate, trăieşti cu emoţie maximă fiecare întâmplare şi eşti fericit.

Copilăria e un univers deziderat, unde prietenia nu e niciodată falsă, unde jocurile banale se transformă in cele mai aventuroase piese de teatru, iar jucăriile sunt actorii profesionişti; universul în care imaginaţia nu are limite, iar fericirea e surprinsă în cele mai neînsemnate lucruri.

Cât de uşor crezi poveştile inventate de cei mari, acele istorioare ce îţi transformă copilăria în magie şi mister.

Cât de frumoase sunt jocurile şi jucăriile!!! Te joci singur şi totuşi camera pare a fi plină de copii. Te joci şi râzi , te joci şi plângi, te joci şi creşti. Într-o bună zi cineva îţi dă un fel de verdict: „Eşti mare, gata cu joaca!”.

Te supui şi nu înţelegi de ce trebuie să renunţi la ceea ce îţi place mai mult, de ce trebuie să părăseşti acest tărâm pe care îl credeai al tău pentru totdeauna.
Nu-ţi poate cere nimeni să nu mai fii copil, să uiţi de bucuria unui vis,să nu mai plângi când se topeşte omul de zăpadă care ţi-a fost prieten şi ţi-a zâmbit cu dinţii lui de cărbune o iarnă întreagă Ai vrea cu disperare să-l ajuţi, dar soarele e mai puternic dacât tine şi suferi văzându-l cum moare.

Să fii copil înseamnă să fii tu însuţi, să-ţi gângureşti cuvintele, să iubeşti, să speri, să fii fericit.
Câţi dintre noi nu am adormit cu basmele spuse de mame sau bunici? Cât de curajoşi sunt eroii din poveşti şi cât de mult ne-am dorit să fim ca ei!! Până la urmă nu e nimic rău în a-ţi dori să fii bun, frumos, curajos şi deştept Când suntem copii căutăm modele in universul nostru real sau imaginar. Putem fi oricine, oricând.

Frumoasă, fascinantă, magică, vârsta inocentei ne rămâne în suflet şi ne vom aminti cu drag de ea tot restul vieţii Purtăm în noi anii aceia şi uneori, mari fiind, redescoperim bucuria de a fi copii, de a ne manifesta ca ei atunci când primim un cadou, sau când ni se împlinesc visele cele mai îndrazneţe. Rămânem cu amintirile, cu un strop de regret şi cu copilul de odinioară, uitat intr-un colţ prăfuit al sufletului.

Eu sunt de mult un copil prea mare, dar îmi place să cred în continuare în povesti si eroi, căci sufletul meu încă are nevoie de minuni.