Sunt obosit, suflet al meu, prea mult a durat peregrinarea, cautandu-ma pe mine insumi in afara mea.
Dar ratacind printre lucruri, am descoperit omenirea si lumea.
Am gasit oameni.
Si pe tine, suflete, te-am regasit, mai intai in imaginea omului si apoi pe tine insuti.
Te-am gasit acolo unde ma asteptam mai putin.
Acolo, din putul intunecat te-ai ridicat spre mine. Mi te anuntasesi dinainte in vise….
Cartea Rosie – CG Jung
Cel care caută iubire şi cel care dăruieşte iubire trăiesc în lumi diferite.
Cel care caută iubire nu ştie cum să iubească. El este atât de preocupat de cât de mult obţine, încât nu are timp să dăruie celorlalţi.
Veşnic măsurând şi numărând, el se retrage în minte şi îşi închide inima.
Cu toate acestea, până când nu va oferi iubire, el va fi nefericit. Până când nu va dărui, fără să aştepte să primească ceva în schimb, iubirea care se întoarce la el nu va fi niciodată îndeajuns.
Paul Ferrini
Mai întâi am aşteptat, apoi am căutat uneori puţin, alteori cu mai multă înfrigurare, un om…. sau mai bine zis omul în ochii căruia să mă regăsesc, matca originară în care să-mi odihnesc sufletul obosit de atâtea căutari, sufletul în iubirea căruia să mă scufund cu satisfacţie, cu încredere, cu speranţă….
După câteva experienţe, astăzi mă aflu din nou în faţa neantului, a căutării…. mă întreb dacă mai are sens să caut omul, surâsul, speranţa, privirea, iubirea chiar.
Poate nu există şi trebuie să mă mulţumesc cu deşertul din faţa mea. În definitiv poate nu caut ceva anume ci mai degrabă pe mine însămi.
Am auzit sunetele, am traversat mările de lumină, am îmbrăţişat tăcerile, am privit zâmbetele, am admirat iubirile, am ascultat liniştea, am râs tristeţii, am plâns bucuriile, am cântat…
Ce? Încă nu ştiu…. reflectata în zeci de oglinzi, zgândărită de reflexia lor, m-am pierdut în cadrele suprapuse sau împrăştiate în toate direcţiile.
Obosita îmi ridic visele şi plec, mai departe. Drumul ăsta trebuie să ajungă undeva.
Sunt în plină căutare.
Raza de lumina 