Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Scrie un comentariu

Ingerii

  tumblr_mhcn5joVLJ1rbu14qo1_500

Îngerii sunt lumina care luminează divinitatea sufletelor noastre,

Îngerii ne vorbesc tuturor… doar ca unii dintre noi aud mai bine.

În timp ce dormim, îngerii poarta conversatii cu sufletele noastre.

Ei inca vin prin cerul din zori cu aripile intinse, 

Iar muzica lor cereasca pluteste deasupra lumii obosite.

 

William Shakespeare

 

 


Scrie un comentariu

Fluturi sărutându-se


Cu gene ‘ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creiat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.

Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des –
Şi ast-fel te sărut pe tine.

Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E par’ că soarele-ar luci
Şi ‘ntr ‘însul ne-am uita de-aproape.

Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă ‘mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc –
Iar genele mi se scoboară.

Se face noapte ‘n jurul meu!
Eu pier în stângerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.

 
  
 Carmen Sylva


Scrie un comentariu

Nu mai astept…

 

Nu ma astept la aripi de ingeri poleind cararile…tacerii tale, si nici la doruri de altceva…in unda ta…, nu ma astept la muguri si la ceruri inecandu-ti clipa…si nici la pasari dorind sa le ai, nu ma astept sa poti pricepe nimic din ce inalta firea…nu ma astept…….

 

si nici la o alta sansa nu ma astept…

 

nu ma astept la porti deschise si la avant…, la noptile albe zori inviind…, nu ma astept sa adancesti zenitul, sa cercetezi culoarea fiintei mele…sau asfintitul…nu ma astept…

 

coplesita de tine insati ….ce sa astept?…nu mai astept…sunt libera…

 

 


 


2 comentarii

…lăsaţi fluturii liberi să zboare…

„Un fluture cu aripi pictate, desfăcute în zbor spre înalt, m-a purtat în zări nevisate, în zig –zag prin livezi înflorite, printre ronduri de flori, departe înspre nori, deasupra albastrului din ape, prin lanuri de in, aproape de tine, din nou în senin.

Într-o zi fluturele meu s-a oprit la margine de lan aurit şi a adormit acoperindu-mă cu aripa obosită. Cu un ciob de gând, plângând, i-am tăiat aripa smălţuită din dorinţa vie de a-mi aparţine numai mie, ca nu cumva vreodată zarea să-i facă un semn cu o năframă de nori sau să-l ademenească vreo floare, desfăcută în zori ca să mi-l ia….

S-a trezit speriat şi a privit cu uimire curcubeul ce se scurgea din aripa însângerată, unind două ape despărţite de zări, două depărtări spălate de ploi, două suflete rătăcite…două inimi dornice să iubească şi să fie iubite. A clipit mirat când şi-a văzut libertatea pierdută, mi-a zâmbit trist şi a rămas lângă mine pustiit şi nemişcat. Ce păcat! Fluturele meu a pierit neputând să mai zboare, iar eu de atunci în orice curcubeu…văd drumul pe care trebuie să merg ca să–mi regăsesc un vis ucis cu cioburi ascuţite de gând…un vis ce mi-a adus iubirea în suflet.

Visez ca într-o zi să ajung la margine de drum şi atunci o să beau o cupă din curcubeu  şi din trupul meu ştiu că va creşte aripa tăiată din amintirea fluturelui ce-a murit…şi aripa mea va putea să mă poarte spre sufletul tău, mai bun decât al meu, spre o altă zare, spre o nouă depărtare…spre tine…spre dorinţa ce ne uneşte…ce ne apropie şi ne face să redăm viaţă fluturelui ce ne-a unit…din iubirea ce ne-a cuprins.

Şi voi scrie pe aripă: lăsaţi fluturii liberi să zboare…lăsaţi să vă pătrundă în suflete iubirea…lăsaţi dragostea să vă inunde frumuseţea sufletului!

Să nu mai fim nevoiţi să tăiem aripile fluturilor pentru a găsi lumina ce ne poartă spre noi…spre interiorul nostru…spre bucuria de a trăi.”