Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Un comentariu

Eu, ramul de măslin

198728_244703748986428_1554877182_n.jpg_480_480_0_64000_0_1_0

Nimic nu este pieritor,
doar schimbător-

Chiar trupul meu,
Chiar mintea mea
În mantia cea nouă
Înveşmântată,
Nevăzută, ca în magie
Mă trece
Din mărăcinişul faptei mărunte
Din hotarul rostuirii şi trăirii
Văzutelor,
Mă duce
În ţinutul nevăzut

În nevăzutul aprins
De înnoire
De sacra seducţie
De a te şti că eşti
Doar trecător, în păsări şi în înfrunzire

Cugetul
Alb porumbel cu creanga de măslin,
Se înalţă să vestească
Lui Dumnezeu
Că eu
Ramul de măslin
Am înverzit, în speranţa
Întâlnirii cu El…

Elena Armenescu


Scrie un comentariu

Libertatea

tumblr_myjh80kJB81s2geroo1_r1_1280

Din punctul de vedere al creştinismului, libertatea înseamnă a nu avea piedici în calea dragostei, luxul de a-ţi putea pune oricând  sufletul pentru aproapele tău.

Libertatea înseamnă să poţi răspunde oricând chemării lui Hristos: “Ia-ţi crucea şi vino după Mine”. Într-un cuvânt, libertatea înseamnă să nu poţi fi şantajat de nimeni şi nicicând, iar pentru asta e nevoie să urmezi adevărul, să iubeşti şi să rabzi.

Omul liber este cel care nu-şi vinde libertatea nici pe bani, nici pe femei, nici pe vin, nici pe slavă. Omul liber este cel care nu se mai teme de moarte, nici pentru sine, nici pentru apropiaţii săi. Omul liber, în concepţia creştină, este un om postum.

Omul liber, ca şi Ulise al lui Homer, generalul chefalenilor, poate fi aruncat gol într-un oraş străin şi nu se pierde, deoarece, în loc de haine, este îmbrăcat cu virtute. El are întotdeauna toată averea sa cu sine, cărând-o pe spatele inimii, ca un melc care îşi duce casa.

Aceasta este o bogăţie care nu trezeşte invidie, Crucea lui Hristos, povara pe care a dus-o Dumnezeu pe drumul Golgotei, pentru a-l elibera pe om din robia păcatului şi a morţii.

Libertatea înseamnă să nu ai motive să fugi de Dumnezeu.

Savatie Baştovoi


Scrie un comentariu

LA MULTI ANI !

154149-steagul-romaniei-kb6w0i-thumb-540-0-192

Câmpul libertăţii

Un zvon din sat in sat strabate
Si da poporului curaj,
El pleaca-n valuri tulburate
Si se indreapta catre Blaj.

Sunt preoti si mireni, cu totii
Manati de-acelasi ideal –
In fruntea tuturora motii,
Mandria mandrului Ardeal.

Ei simt ca-ntaia oara-i leaga
Un dor adanc de neam intreg,
Alearga toti sa-l inteleaga –
Si cat de bine-l inteleg!

Caci bat cincizeci de mii de piepturi,

Si-n ele inimi romanesti
Cari striga: “Libertate! Drepturi
Pe plaiurile stramosesti! …”

O, sfanta zi de sarbatoare!
Popor voinic din vai si lunci,
Te-om mai vedea odata oare
Precum te-ai aratat atunci?

Povestea vremii ne invata
Ca orice rana are leac,
Dar o-ntamplare-asa mareata
Zbucneste-o data la un veac!

Ştefan Octavian Iosif


Scrie un comentariu

Prietenia

tumblr_men4zzNDpZ1rlz6e4o1_500

 

Credeţi în prietenie?

Da, din toate puterile.

Ce este aceasta?

Asta o ştiu cei care sunt prieteni. Ce este prietenia? Prietenia este confluenţa între iubiri, este o realitate din cer adusă pe pământ, este ceva ce se alcătuieşte din reciprocitate în iubire şi respect. Eu să ştiţi că totdeauna am avut prieteni, de când mă ştiu am avut prieteni, am şi acuma, şi nu puţini, şi sunt foarte bucuros de prieteni.

Sunt într-o măsură oarecare şi o realizare a prietenilor mei care m-au ajutat să cunosc lucruri care prin puterile mele personale n-aş fi putut să le cunosc. Sunt multe cunoştinţe pe care le-am câştigat prin intermediari, prin ajutorul prietenilor mei. Cred într-o prietenie adevărată şi sfântă şi curată şi o recomand din toate puterile mele .

Rămâne ea în veşnicie?

Da.

Dar dacă unul dintre prieteni ajunge în rai şi celălalt în iad?

Nu se poate, pentru că prietenii trebuie să ajungă la acelaşi loc, că-s cam la fel. Cei care-s buni la bine, cei care-s răi la rău, pentru că sunt şi prietenii întemeiate pe răutate. Nu se poate să ajungă unul în rai şi unul în iad.

Să ştiţi că cei care se potrivesc în lumea aceasta se potrivesc şi în lumea cealaltă.

Eu am spus undeva că mi-am programat toate prieteniile pentru veşnicie. De ce? Pentru că, mai înainte de toate, n-are rost să renunţ la ceva pozitiv. În al doilea rând, când ele se realizează prin Hristos, rămân în veşnicie.

În prietenie e ca şi în vasele comunicante: fiecare oferă şi fiecare primeşte. Primeşte ce i se dă şi oferă ceea ce are. 

O întemeietoare a unui ordin călugăresc de ajutorare a nevăzătorilor, Pauline von Malinkrodt, are o deviză: „Iubirea nu calculează şi, mai departe, numai iubirea calculează“. Adică iubirea nu calculează când oferă, ci iubirea calculează când i se oferă, ca să răspundă cu şi mai multă iubire. Acest lucru se întâmplă în prietenie.

Sunt atâţia oameni care spun, şi mai ales eu am posibilitatea să aud spunând: „am avut un prieten şi m-am certat cu el”. Nu se poate! Cum să te cerţi cu un prieten? Ori ai prieten şi nu te cerţi niciodată, ori zici că ai prieten şi te-ai certat cu el, dar asta înseamnă că nu ai avut un prieten.

Iubirea îi apropie pe oameni, dar nu-i angajează la lucruri care nu ţin de prietenie.

„Veniti de luati bucurie” – Parintele Teofil Paraian


Scrie un comentariu

Trebuie să învăţăm…

tumblr_mw7h38bZcM1rsmibeo1_500

Trebuie să învăţăm să trăim cu noi înşine ca şi cu o mulţime de oameni. Descoperim atunci în noi toate laturile cele bune şi cele rele ale umanităţii. 

Trebuie mai întâi să învăţăm să ne iertăm nouă înşine lipsurile dacă vrem să le iertăm altora.

 Este, poate, una dintre învăţăturile cele mai dificil de învăţat pentru o fiinţă umană, o constat foarte adesea la ceilalţi (şi altădată puteam s-o observ şi în ce mă priveşte, dar şi acum), aceea a iertării propriilor erori, a propriilor greşeli.

Condiţia primară este de a putea accepta, şi de a accepta cu generozitate, însuşi faptul de a comite greşeli şi erori.

Etty Hillesum