Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Scrie un comentariu

Nu ai nevoie de cuvinte.

tumblr_mj3zw1qcYR1qm6qwdo1_500

Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica…In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers.

Daca sufletul tau intra in relatie cu un alt suflet si comunica, simti. Nu ai nevoie de cuvinte. Sunt suficiente gesturile, privirile. Cuvintele sunt adiacente. Oamenii se inteleg in profunzime dincolo de vorbe, se intuiesc, se sustin, se iubesc adica. Daca nu comunica dincolo de cuvinte, nu pot comunica prin cuvinte. 

 
Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci, daca exista strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea. Uneori cuvintele se rostogolesc in saruturi si nu se mai numesc vorbe, ci taina. Sarutul unei mangaieri. Sa se sarute doua maini, sa se certe doua maini, sa-si povesteasca doua maini. Mangaierea unei taceri. Sa se mangaie doua priviri. Sa se atinga doua priviri. Sa se dezmierde doua priviri. Nu stiu sa vorbesc despre dragoste prin cuvinte. 
…nu spunem nimic si totusi vorbim. Nici macar nu ne intoarcem capetele unul spre celalalt, dar ne privim tinta. Nu ne atingem nici mainile, dar ne mangaiem. Iti simt respiratia in ureche, desi ai scos capul pe geam. Tot aerul de-afara respira prin tine si ma piaptana.
Chris Simion


Un comentariu

Iubirea inseamna Recunoastere

tumblr_mdoqv2qmmM1qefrmxo1_1280

Exista … acest moment nebun catre celalalt,

Pentru a-i oferi ceea ce este mai bun in tine,

Pentru a intalni si impartasi ceea ce este mai bun in celalalt.

In profunzimile iubirii … exista acea vibratie intima, secreta, care palpita intre doua fiinte

Chiar inainte de a se intalni …

Caci Iubirea inseamna Recunoastere …

Ne recunoastem chiar inainte de a ne vedea,

Ne vorbim chiar inainte de a schimba primele cuvinte,

Ne apropiem chiar inaintea primilor pasi,

Ne imbratisam chiar inainte de a ne atinge.

Iubirea este o vibratie care se releva.

Se aude murmurul unei chemari indepartate,

A unui Prezent care se trezeste, se desavarseste si se implineste

In miezul prezentei celuilalt.

Dincolo de Iubire … exista istoria noastra … a fiecaruia …

Care se va transforma in fiecare moment

Pentru a completa, imbogati … sau parazita clipa …

Pentru a propune o relatie hranitoare … Iubirii noastre, pentru a o insoti trainic.

In plinatatea Iubirii nu existam decat Tu si Eu…

Tu in mine …

Eu in tine …

Jacques Salome


Scrie un comentariu

Azi dimineata mersul tau

tumblr_misuqzHATy1rjcs5go1_500

Noi ne iubeam ca pomii, la umbra unor sprancene stufoase. Ca trecatorii, in fum. Lampile noastre erau pline de fructe. Ma culegeam din tine. Te odihneai pe banca tacerilor mele.

Azi-dimineata mersul tau anunta al saptelea anotimp, nesfarsitul. Degetele tale dezlegau nodurile negre ale pamantului, linisteau spaima copilareasca a pietricelelor, asezau la fereastra barda care contempla. Cate o pasare venea sa-i dai grauntele fagaduite inainte de a-si incepe marea migratie inaugurala.

Eu incercam sa prind nedimensionalul, aceasta stare de incredere fara regn care este iubirea noastra.

Gellu Naum


Scrie un comentariu

Ploaie să fie sărutul nostru…

ploaie de vara 3

Inceputul acesta solemn mă irită puţin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Şi o iubeam, Dumnezeule, cât o iubeam). Mi se părea că va fi o scenă din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare şi demente. Purtam cu mine spaima şi superstiţiile unei întregi literaturi, pe care, dacă nu o citisem, o văzusem evoluând lângă mine, în adolescenţă şi în cei dintâi ani ai tinereţii. Mă stingherea, ca pe orice civilizat (eu care credeam că mă pot dispensa de civilizaţie, o pot dezrădăcina din mine), fiece gest solemn, fiece cuvânt responsabil, fiecare făgăduinţă.

Maitreyi continuă, totuşi, cu o simplitate care începu să mă cucerească. Vorbea apei, vorbea cerului cu stele, pădurii, pământului. Îşi sprijini bine în iarbă pumnii purtând inelul şi făgădui.

– Mă leg pe tine, pământule, că voi fi a lui Allan, şi a nimeni altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa va fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui – ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minţi, maica mea. Dacă mă simţi aproape, cum te simt eu acum, şi cu mâna şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viaţă de rod şi de joc să-i dau. Să fie viaţa noastră ca bucuria ierbilor ce cresc din tine. Să fie îmbrăţişarea noastră ca cea dintâi zi a musonului. Ploaie să fie sărutul nostru. Şi cum tu niciodată nu oboseşti, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, şi tu maică mi l-ai adus aproape.

O ascultam tot mai fascinat, până ce nu i-am mai putut înţelege cuvintele. Vorbea o bengaleză de prunc, simplificată, aproape cifrată. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici pe colo câte un cuvânt, dar îmi scăpa tâlcul acestei incantaţii. Când a tăcut, parcă mi-era teamă s-o ating, într-atât mi se părea de fermecată, de inaccesibilă. A vorbit tot ea întâi. (Rămăsesem cu o mână pe genunchi şi cu cealaltă palmă apăsată pe pământ, parcă mă legasem şi eu, printr-o magie a gestului.) […]

Mircea Eliade – Maitreyi (fragment)

 


2 comentarii

Suntem doua libertati

tumblr_ly7c2i5kEo1qawgp4o1_400

Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N-aş avea nici o bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei.

Lorelei – Ionel Teodoreanu