Stelelor

C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi
în mine
mă-nchin luminii voastre, stelelor
şi flăcări de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută
cu buze reci de gheaţă trupul.
şi-nmărmurit vă-ntreb:
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet,
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu – unde.
Un singur rând mi-e rază şi putere:
o, stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea.

 

Lucian Blaga

Am gasit oameni…

Sunt obosit, suflet al meu, prea mult a durat peregrinarea, cautandu-ma pe mine insumi in afara mea.

Dar ratacind printre lucruri, am descoperit omenirea si lumea.

Am gasit oameni.

Si pe tine, suflete, te-am regasit, mai intai in imaginea omului si apoi pe tine insuti.

Te-am gasit acolo unde ma asteptam mai putin.

Acolo, din putul intunecat te-ai ridicat spre mine. Mi te anuntasesi dinainte in vise….

Cartea Rosie – CG Jung