Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Scrie un comentariu

M-am uitat la fiecare gand…

tumblr_m5ghl4JTJk1rxo06xo1_500 (1)

Unul cate unul, toate gandurile si amintirile triste au inaltat mana si s-au ridicat in picioare, ca niste personaje, ca sa mi se prezinte. M-am uitat la fiecare gand, la fiecare durere in parte si i-am recunoscut existenta, i-am simtit grozavia fara sa mai incerc sa ma protejez de chin. Si apoi am spus acelor dureri: „E in ordine. Va iubesc. Va accept. Acum veniti in inima mea. S-a sfarsit.”

Dar poate ca ar trebui sa nu mai incercam sa ne revansam fata de toti cei care de mentin in viata. Poate ca e mai intelept sa depunem armele in fata miracolului generozitatii omenesti si sa spunem pur si simplu multumesc, sincer si neincetat, atata timp cat vom avea glas.

Elizabeth Gilbert

Reclame


Scrie un comentariu

Iubirea este un act de credinţă…

tumblr_mi4qs0vK3E1r2q9tyo1_500

Ca să auzim cuvintele Iubirii, trebuie să o lăsăm să se apropie.Dar, când ea ajunge lângă noi, ne temem de ce are să ne spună. Pentru că Iubirea este liberă, iar vocea ei nu ascultă de voinţa sau de sforţarea noastră.Toţi cei care iubesc ştiu asta, dar nu se pot stăpâni.

Cred că pot să o cucerească prin supunere, putere, frumuseţe, avere, lacrimi şi zâmbete.Însă adevărata Dragoste e cea care cucereşte şi niciodată nu se lasă cucerită.Dragostea schimbă, dragostea tămăduieşte.Dar, uneori, întinde capcane şi sfârşeşte prin a nimici pe cel care s-a încumetat să i se dăruiască pe deplin.

Cum de este cu putinţă ca forţa care mişcă lumea şi ţine stelele la locul lor pe cer să fie atât de bună şi atât de primejdioasă în acelaşi timp?Ne-am obişnuit să credem că ceea ce dăm este pe potriva a ceea ce primim. Dar cei care iubesc sperând să fie iubiţi la rândul lor îşi pierd timpul.

Iubirea este un act de credinţă, nu un troc. Contradicţiile o fac să crească. Conflictele îi îngăduie să rămână lângă noi.Viaţa e prea scurtă ca să ascundem în inimă cuvintele însemnate . Iubim pentru că avem nevoie să iubim. Fără asta, viaţa îşi pierde orice noimă, iar soarele încetează să mai strălucească.

În clipele cand singurătatea pare să strivească totul, singura cale e să continuam să iubim.

Paulo Coelho


Scrie un comentariu

Logodna de primavara

tumblr_mgxu4gh1FU1r04b9so1_1280

Vai, frumusetea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de suspine
mi-i inima de cand nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel sa faureasca;
albastre zarile-n privirile-ti albastre
sa le privesc si dragostea sa creasca
din radacini batrane ca gradina
(mai mandra decat cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decat am spus.

Magda Isanos


Un comentariu

Am relatii pasionale cu timpul…

tumblr_misqikjNQe1r2pr83o1_500

Am relatii pasionale cu timpul.

Ma iubeste, il iubesc; oboseste, obosesc si eu; se opreste, ma opresc; accelereaza, accelerez.

Cateodata ma lasa sa ma cufund in raurile lui si sa culeg imagini, ca pe flori…

Existenta lui e infinita daca te gandesti ca fiecare secunda contine trecutul, prezentul si viitorul.

Raluca Sterian Nathan – Suflet tatuat


Scrie un comentariu

Triumful iubirii

tumblr_mcwg5jl7VW1r70g56o1_500

As vrea sa fiu ca aerul usoara
si sa ma sui la cer si sa-l sarut
de bucurie ca se desfasoara
deasupra mea si-a ta si c-a facut
sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
la care inca de copii priveam
cand rasarea-n anume ceas la geam,
si eu si tu spuneam:”E steaua mea!”.

Si-asemeni stelei va fi fost si-o carte
care-n aceeasi vreme sa ne placa
mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
a stramtei lumi; si cine stie daca
ne-am despartit candva cu-adevarat
privirile pe cer si pasii pe pamant,
de vreme ce ni s-au amestecat
intr-un universal si orb alint…

Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
intaia oara, si-n ce tara-anume,
si cate trupuri am schimbat si nume,
cand trecatoare morti ne-au adumbrit?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
e ca un fir pe care-l simt prin vreme,
si nu m-as rataci si nu m-as teme
decat in clipa-n care m-ai uita.

Atunci, atatea lumi ce plamadira
cu truda lor fiinta noastra, una,
s-ar sparge-n haos pentru totdeauna
ca sa desfaca ceea ce-mpletira.
Din cer, ca dintr-un pom, cand s-ar desprinde,
ciocnindu-se bezmetice-ntre ele,
ca focuri de-artificii; si din stele,
ca la-nceput, un soare s-ar aprinde,
imprastiind pe-ntinderea albastra
noi sateliti, ca viata n-o sa stea…
si fiecare, surghiunit pe cate-o stea,
am astepta-o seara la fereastra
si-am spune tresarind:”E steaua mea!”.

Magda Isanos

 


Scrie un comentariu

Nu ai nevoie de cuvinte.

tumblr_mj3zw1qcYR1qm6qwdo1_500

Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica…In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers.

Daca sufletul tau intra in relatie cu un alt suflet si comunica, simti. Nu ai nevoie de cuvinte. Sunt suficiente gesturile, privirile. Cuvintele sunt adiacente. Oamenii se inteleg in profunzime dincolo de vorbe, se intuiesc, se sustin, se iubesc adica. Daca nu comunica dincolo de cuvinte, nu pot comunica prin cuvinte. 

 
Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci, daca exista strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea. Uneori cuvintele se rostogolesc in saruturi si nu se mai numesc vorbe, ci taina. Sarutul unei mangaieri. Sa se sarute doua maini, sa se certe doua maini, sa-si povesteasca doua maini. Mangaierea unei taceri. Sa se mangaie doua priviri. Sa se atinga doua priviri. Sa se dezmierde doua priviri. Nu stiu sa vorbesc despre dragoste prin cuvinte. 
…nu spunem nimic si totusi vorbim. Nici macar nu ne intoarcem capetele unul spre celalalt, dar ne privim tinta. Nu ne atingem nici mainile, dar ne mangaiem. Iti simt respiratia in ureche, desi ai scos capul pe geam. Tot aerul de-afara respira prin tine si ma piaptana.
Chris Simion


Scrie un comentariu

In pădure

tumblr_m9wolq5EFS1ryfaiuo1_500

Primăvara-n pădure văzui
Cum trecea Dumnezeu cu cetele lui,
şi-aprindea în fiecare mugur un fir
de lumină, ca un safir.

Plecarea sevelor murmurătoare
şi-ntâlnirea lor cu puterea din soare ;
într-o dimineaţă, după zăpadă,
fiecare frunză-ncepea să vadă.

Apoi orice lucru părea
plin de rouă şi sărutat de stea,
în noaptea care ne ţinea ca pe toate
plantele neînflorite, neclătinate.

Magda Isanos