Iubirea adevărată nu limitează…

“Când spui “Te iubesc. Nu pleca. Nu pot trăi fără tine”, deşi poţi fi convins că iubeşti, te asigur că nu iubeşti. Ceea ce tu simţi este o combinaţie de afecţiune şi teama de singurătate. Cu greu vei recunoaşte asta. Insă acesta este adevărul gol-goluţ: te agăţi de celălalt deoarece nu crezi că te vei descurca fără el.

Nu crezi că-ţi poţi asuma o viaţă de unul singur, cel puţin pentru o perioadă (până stabileşti o relaţie cu altcineva). Nu te simţi suficient de pregătit sau puternic pentru a face faţă vieţii de pe o poziţie independentă. Te temi. La nivel psihologic, esti încă un copil care are nevoie de un părinte.

Are nevoie de cineva care să-l protejeze într-o lume ostilă sau indiferentă. De aceea, iubirea ta are o componentă infantilă. Nu este iubirea unui adult care dăruieşte, ci este iubirea unui copil pentru părintele său. Oferi afecţiune, însă la schimb. Nu eşti suficient de centrat în tine însuţi pentru a oferi afecţiune fără a aştepta nimic în schimb.

Aceasta nu este iubire, deoarece iubirea extinde libertatea. Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime. Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori. închisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile.

A iubi necondiţionat este o mare putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei taie (când fiinţa a înflorit pe deplin). Dacă el pleacă sau vrea să plece, nu-l vei reţine. O să fii trist(ă) o vreme. E firesc, cineva drag a plecat din viaţa ta. Dar iubirea ta nici nu va seca, nici nu va fi blocată sa curgă spre altcineva.

Adrian Nuta – Inchisorile invizibile

Dans în ploaie

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.

De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.

Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe –
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi –
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!

Ana Blandiana

M-am uitat la fiecare gand…

Unul cate unul, toate gandurile si amintirile triste au inaltat mana si s-au ridicat in picioare, ca niste personaje, ca sa mi se prezinte. M-am uitat la fiecare gand, la fiecare durere in parte si i-am recunoscut existenta, i-am simtit grozavia fara sa mai incerc sa ma protejez de chin. Si apoi am spus acelor dureri: „E in ordine. Va iubesc. Va accept. Acum veniti in inima mea. S-a sfarsit.”

Dar poate ca ar trebui sa nu mai incercam sa ne revansam fata de toti cei care de mentin in viata. Poate ca e mai intelept sa depunem armele in fata miracolului generozitatii omenesti si sa spunem pur si simplu multumesc, sincer si neincetat, atata timp cat vom avea glas.

Elizabeth Gilbert

Iubirea este un act de credinţă…

Ca să auzim cuvintele Iubirii, trebuie să o lăsăm să se apropie.Dar, când ea ajunge lângă noi, ne temem de ce are să ne spună. Pentru că Iubirea este liberă, iar vocea ei nu ascultă de voinţa sau de sforţarea noastră.Toţi cei care iubesc ştiu asta, dar nu se pot stăpâni.

Cred că pot să o cucerească prin supunere, putere, frumuseţe, avere, lacrimi şi zâmbete.Însă adevărata Dragoste e cea care cucereşte şi niciodată nu se lasă cucerită.Dragostea schimbă, dragostea tămăduieşte.Dar, uneori, întinde capcane şi sfârşeşte prin a nimici pe cel care s-a încumetat să i se dăruiască pe deplin.

Cum de este cu putinţă ca forţa care mişcă lumea şi ţine stelele la locul lor pe cer să fie atât de bună şi atât de primejdioasă în acelaşi timp?Ne-am obişnuit să credem că ceea ce dăm este pe potriva a ceea ce primim. Dar cei care iubesc sperând să fie iubiţi la rândul lor îşi pierd timpul.

Iubirea este un act de credinţă, nu un troc. Contradicţiile o fac să crească. Conflictele îi îngăduie să rămână lângă noi.Viaţa e prea scurtă ca să ascundem în inimă cuvintele însemnate . Iubim pentru că avem nevoie să iubim. Fără asta, viaţa îşi pierde orice noimă, iar soarele încetează să mai strălucească.

În clipele cand singurătatea pare să strivească totul, singura cale e să continuam să iubim.

Paulo Coelho

Logodna de primavara

Vai, frumusetea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de suspine
mi-i inima de cand nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel sa faureasca;
albastre zarile-n privirile-ti albastre
sa le privesc si dragostea sa creasca
din radacini batrane ca gradina
(mai mandra decat cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decat am spus.

Magda Isanos