„… prea mult am luptat, prea mult m-am zbătut, prea greu a fost drumul prin pădurea defrişată a vieţii, prea mult mi-a luat pentru a învăţa să zâmbesc, prea lungă a fost calea până aici… pentru ca acum să nu am măcar puţină admiraţie pentru mine însămi.
Poate părea o formă de narcisism, dar eu mi-aş fi dorit să fiu şi să scriu ca Anais Nin, să am educaţia şi posibilităţile ei… iar dacă viaţa nu m-a făcut să fiu ca ea, ei bine, modelul meu în viaţă sunt EU..”
Pe firul de păianjen a memoriei – Cella Serghi(fragment)
Raza de lumina 