Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo

Cand obosesc ma asez in cuvinte…

Scrie un comentariu

Cand obosesc ma asez in cuvinte si ma leagan usurel pana ce reusesc sa intrerup legatura cu lumea din jur.

Sunt. 

Moi si plapande cuvintele se lasa strivite sub soldurile grele si somnoroase.
Ai putea sa le cauti un inteles , o logica a modului in care se aseaza in jurul trupului meu. Ai putea sa trimiti cuvintele nespuse sa imi imbrace trupul.

Uneori, de nicaieri picura cuvinte mici si ude. Isi desira literele in fire subtiri si ma transforma-n cocon.

Ghemuita imi innabus durerea cresterii aripilor. Prin minte imi trec franturi de ganduri ametite. Ar fi trebuit sa uit cateva imagini care se infig in mine ca si-atunci …

Unde sa imi asez simtamintele?
Unde sa te strecor ca sa nu mai rasari ?

In lumea nevazuta de langa tine, ma asez asemenea fulgului pe obrazul sobei.
Crezi ca ideea de plans poate fi zambet in esenta lacrimii ?

Ma rostogolesc intre cuvinte si caut o imbratisare, doar una, o definitiva si ireversibila imbratisare .

Nimic din ce este.
Nimic din ce ar putea deveni.

Doar cand iti e prea dor intoarce-te in lumea nevazuta de langa mine.
Intinde mana… in nevazuta lume de langa tine iti ating varfurile degetelor cu zambetul tacut al sufletului.

Lasa, intr-o zi , intr-o cu totul alta zi , vom avea sansa de a ne regasi in lumea nevazuta de langa noi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s