Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Un comentariu

Esti in mine mereu

Albastrul se insinueaza in verde
Mi-era atat de dor sa te aud 
nu mai tin minte nimic din ce-ai spus
dar inca mai simt cum ma mangai
nefacand nici un gest

Nu am ramas in trecut
nici in prezent nu prea sunt
in viitor n-are sens sa ma cauti
esti in mine mereu
doar ca uneori simt nevoia
acuta de-a te misca in timp real
ca sa-mi amintesc unde 
prin mine
ai ajuns…
si da,
am iarasi resursa de viata
pe care mi-o daruiesti exact inainte de-a se epuiza.

Nu-i asa ca toata conversatia din mintea mea

era reala?
Ochii.
E singura modalitate de-a ne prinde.
Poate din pricina asta te-am privit 
atat de rar, dar atat de avid.

Tu crezi ca mainile noastre s-au sarutat ?
eu nu.
Mainile noastre sunt doar o parere de rau 
a limitarii in trup.

Strasnic de dor mi-a fost de tine suflete.

Gaseste ceva, cumva care sa mi te aduca in preajma mai des,
mai curand,
stai pe inima mea ca o platosa
invata -ma sa ma opresc din alergare 
ca sa-mi amintesc si de noi.


Scrie un comentariu

Cand obosesc ma asez in cuvinte…

Cand obosesc ma asez in cuvinte si ma leagan usurel pana ce reusesc sa intrerup legatura cu lumea din jur.

Sunt. 

Moi si plapande cuvintele se lasa strivite sub soldurile grele si somnoroase.
Ai putea sa le cauti un inteles , o logica a modului in care se aseaza in jurul trupului meu. Ai putea sa trimiti cuvintele nespuse sa imi imbrace trupul.

Uneori, de nicaieri picura cuvinte mici si ude. Isi desira literele in fire subtiri si ma transforma-n cocon.

Ghemuita imi innabus durerea cresterii aripilor. Prin minte imi trec franturi de ganduri ametite. Ar fi trebuit sa uit cateva imagini care se infig in mine ca si-atunci …

Unde sa imi asez simtamintele?
Unde sa te strecor ca sa nu mai rasari ?

In lumea nevazuta de langa tine, ma asez asemenea fulgului pe obrazul sobei.
Crezi ca ideea de plans poate fi zambet in esenta lacrimii ?

Ma rostogolesc intre cuvinte si caut o imbratisare, doar una, o definitiva si ireversibila imbratisare .

Nimic din ce este.
Nimic din ce ar putea deveni.

Doar cand iti e prea dor intoarce-te in lumea nevazuta de langa mine.
Intinde mana… in nevazuta lume de langa tine iti ating varfurile degetelor cu zambetul tacut al sufletului.

Lasa, intr-o zi , intr-o cu totul alta zi , vom avea sansa de a ne regasi in lumea nevazuta de langa noi…