Mâna ta

Simt dulce mâna-ti draga în mâinile-mi febrile !
Lin, degetele tale le-ating, de catifea, .
Navalnice extaze ma coplesesc, subtile, 
Si fire nevazute ma-nlantuie de ea.

Când simt ca tremur, mâna-ti nadejdea îmi trezeste, 
Si soarta grea mai lesne o pot întâmpina;
Oricât de-adânca-i rana ce-n sânul meu dospeste, 
Durerea sa-mi aline, mi-ajunge mâna ta.

Când sufar, câteodata, de mângâiere plina, 
O simt cum se aseaza pe fruntea-mi, ca un scut.
Si fruntea-mi ce spre mâna-ti, pioasa, se înclina, 
Roseste, ca în ziua întâiului sarut.

Atunci, trecuta vana splendoare parca-nvie;
As vrea sa-mpart cu tine si drumul cel mai greu, 
Spre orice tel, prin noaptea cu bezna ei pustie, 
Doar de-as putea de mâna sa mi te tin mereu ! 

Elena Vacarescu