Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo

Jocul

Un comentariu

Mai am o scoica si cîteva pietre, 
cum sa cladesc din ele o mare
si-un tarm unde sa stau pe nisip
si cum sa ma conving ca am fost pe un asemenea tarm
urmînd fericit o pasare
care acum nu ma mai lasa sa dorm?
O scoica si cîteva pietre
si un nume ciudat
pe care nu-l întelege nimeni
si speranta mea de-a ajunge
sa nu-l mai înteleg nici eu într-o zi.
Sarbatoarea s-a terminat, 
îmi astept pedeapsa lînga tribunele goale, 
dar eu am vazut arzînd la amiaza un nor
si-am auzit cîntecul care îngenunchea caii salbateci, 
îsi spun, tarmul acela nu-i simpla poveste, 
eu am vazut norul si-am ascultat cîntecul
si înainte de a ma învinge
soarele m-a facut fericit. 

Octavian Paler

Anunțuri

Un gând despre „Jocul

  1. Când ne mai încânţi cu şoaptele tale, proprii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s