Deci asta-i viata,
Iata ce-a iesit la lumina dupa atatea chinuri si zvarcoliri.
Ce curios! Cat de real!
Sub talpile mele divinul pamant, iar deasupra capului soarele…
…privind universul intreg am gasit ca nu-i lucru pe lume
sa nu se refere la suflet…
Lasand deoparte crezurile si scolile,
O distanta intre noi nu le strica, desi nu le uit,
Gazdui-voi in portul meu si binele si raul,
si las sa glasuiasca intamplarea…
La paraul din marginea padurii ma voi duce,
sa fiu gol si neprefacut..
Eu trec pragul mortii cu cel care pleaca
si-l trec inapoi cu noul nascut la prima scaldatoare,
eu nu-s doar acela cuprins intre palarie si ghete…
Eu sunt al celor varstnici si al celor nevarstnici,
al celor cu duh si al saracilor cu duhul…
In fiecare ins ma vad pe mine…
Spre mine talazuiesc necontenit obiectele ce converg in univers,
Toate mi-au fost scrise si trebuie sa descopar talcul scripturii lor…
Nu-mi tulbur spiritul ca sa-l impun ori sa-l fac inteles…
Sunt poetul Trupului si sunt poetul Sufletului,
In mine se intalnesc placerile paradisului,
cu suferintele infernului…
Enorm si orbitor, rasaritul soarelui pe loc m-ar rapune
Daca indata si pururi n-as putea sa-l infrunt
cu rasaritul soarelui din mine…
„Leaves of Grass” – Walt Whitman
Raza de lumina 