Am cautat adanc in sufletul meu si am gasit liniste. Am scos pumnalul ce nu de putine ori mi-a intunecat vederea si gandurile. Am zarit un cer albastru si calm. Am simtit o adiere calda pe obrazul meu, m-am linistit. Am gasit rabdarea vazand un suflet ce nu se grabeste sa renunte, jucaus si zambitor la orice gest.
Acum astept rasaritul. Ma intind dupa soare incercand sa il aduc mai aproape de mine, dar nu, nu il grabesc, ii acord tot timpul din lume si ma aude si imi sopteste ca va veni curand, dar cat de curand nici el nu stie.
Mi-e dor, atat pot sa spun, mi-e dor de o raza de lumina si zambesc, inca mai am puterea sa o fac si inca am puterea sa imi spun ca totul va fi bine.
Lacrima se coboara incet peste buze, le umezeste ca-ntr-o sarutare plina de drag a iubirii iar gura mi-a prins a canta un cantec nou, nou, de bucurie ca m-am prins intr-o hora , hora a magiei iubirii care m-a acaparat, m-a ucis si m-a inviat in acelasi timp, dar nu mi-a invins sufletul istovit de cautari prin bezna lumii de azi si atunci am deschis ochii si am privit !
Lumina mi se arata in fata si parca-i simt gustul si ma imbie sa patrund cu inima adevarul tainic al acelui suflet linistit. N-as putea accepta nimic fara lupta, nici chiar durerea, chiar si pentru ea am luptat cu indarjire. Si doar asa am simtit cu-adevarat ce inseamna sa lupti pentru inima, cuget si speranta.
Raza de lumina 
martie 4, 2012 la 10:28
Să-ți fie viața un permanent răsărit!