Am tacut…
si am privit… ramul verde-al primaverii, rosul macului de mai,
galbenul copt al gutuii, sfarsitul alb, an de an…
Dar cu pasi de papadie…flori in urma au crescut.
Te-ai zidit fara de stire pe culori si pe miresme,
plina mi-e gradina astazi… tot de tine.
Pasu-ti este de poveste.
februarie 28, 2012 la 12:04
Aici te regăsim pe tine? Ca autor?
M-aş bucura…
februarie 28, 2012 la 12:13
:)…ti-am ascultat sfatul