Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.
Walt Whitman
februarie 27, 2012 la 09:29
A trecut ceva timp de când n-ai mai pus aici…cuvintele, gândurile tale…
Încă le aştept…
februarie 27, 2012 la 10:20
nu stiu oana cand si daca voi mai scrie. multumesc !
februarie 28, 2012 la 12:05
De ce sa nu scrii? Si un vers, un cuvant de-al tau… poate fi amprenta unica a unei zile.
Incearca..