Raza de lumina

Sufletul are incredere in raza de lumina – Victor Hugo


Scrie un comentariu

Fluturi sărutându-se


Cu gene ‘ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creiat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.

Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des –
Şi ast-fel te sărut pe tine.

Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E par’ că soarele-ar luci
Şi ‘ntr ‘însul ne-am uita de-aproape.

Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă ‘mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc –
Iar genele mi se scoboară.

Se face noapte ‘n jurul meu!
Eu pier în stângerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.

 
  
 Carmen Sylva


Scrie un comentariu

Orice om cu judecata…

Orice om cu judecata isi va aminti ca tulburarea vederii este de doua feluri si are doua cauze, fie intrarea din lumina in intuneric, fie iesirea de la intuneric la lumina, ceea ce este tot atit de adevarat pentru ochiul mintii ca si pentru ochiul trupului, iar cel care-si aminteste acest lucru cind observa pe cineva a carui vedere este nesigura si slaba nu se va grabi sa rida de el.

Se va intreba mai intai daca acel suflet omenesc a iesit dintr-o viata mai luminoasa si nu poate vedea bine pentru ca este neobisnuit cu intunericul, sau daca este orbit de lumina cea mare in care a iesit din intuneric.

Si va socoti ca cel din urma este fericit in starea in care se afla, si-l va compatimi pe celalalt; sau, daca-i vine sa rida de sufletul care vine de jos la lumina, va fi mai indreptatit s-o faca decit sa rida de cel care se inapoiaza de la lumina in pestera.

Platon