În gândire există voinţă, dar nu şi în visare.
Visul, care e spontan, păstrează, chiar în ceea ce e uriaş şi ideal, chipul nostru spiritual: nimic nu-i este mai de-a dreptul şi mai sincer sufletului nostru decât năzuinţele necugetate şi nemăsurate spre frumuseţile destinului.
În aceste năzuinţe, mai mult decât în ideile ticluite,raţionale şi rânduite, poţi găsi caracterul adevărat al fiecărui om.
Victor Hugo
Raza de lumina 
februarie 18, 2012 la 14:25
Mie îmi place să visez cu ochii deschiși.
februarie 19, 2012 la 12:29
si mie…uneori le confund cu realitatea :)…visele
februarie 19, 2012 la 12:59
Şi eu la fel..dar cine are a face? E treaba noastra, ba, uneori mă felicit pentru că pot.. 🙂
ianuarie 25, 2014 la 23:48
Am cautat pe google o fotografie despre visare, ocean si fata cu par roscat. Imi trebuia o fotografie pentru postarea mea dina ceasta noapte. Am ajuns la tine, am rapit fata, dar m-am gandit ca ar trebui sa iti spun despre asta. Promit sa o ingrijesc. Se pare insa ca personajului meu din poveste ii cam place de ea. Ii aduce visarii trup, i-l defineste in forma de femeie.