Lucruri suntem, printre lucruri.
Aproape suflete suntem, noi doi,
prin soartă asemenea tuturor.
Gînduri ca pietrele, uneori stele,
lucruri suntem, ce poartă în ele,
şi totdeauna, un dor .
Pe drumul său fiecare,
ne-am duce pe veci undeva…
ne-am duce-mpreună,mereu, amîndoi.
Dar drumul norilor e prea mare
în lumea noastră – pentru noi
Lucian Blaga
Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală; şi se înghesuiesc înăuntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre vârfu-i; drept pentru care se şi sfâşie între ei şi sunt cu totul nefericiţi (nemulţumiţi)…
Pe când, dimpotrivă, dacă ar creşte şi s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta ca şi spicul de grâu pe câmpie, fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ar putea fi…
(Constantin Brâncuşi)
Raza de lumina 