„Renaste-te din mugurii primaverii inviorand viata din tine cu roua diminetilor si, zboara spre infinitul cerului colindand ca razvratire de emotii intense. Potoleste-ti setea din apa racoroasa a izvorului de munte, pentru a-ti racorii gandul ratacit si, adormi in valul marii pentru a involbura, in agitatie nestavilita, pasiunea din tine. Umple-te de viata, de dorinta de a fi totul intr-un simplu jiva, pe care sa-l transformi in suflet universal.
Eul tau sa fie furtuna de inaltari si triumfuri, coplesitoare imagine a curajului de a fi om. Darama zidurile ce-ti ingradesc libertatea de miscare si inalta pe ruinele lor paduri de stejari ce-si intind crengile puternice spre cer. Invinge piedicile care ti se pun in cale, privindu-le cu foc si dragoste, transforma-le in resorturi care te imping inainte. Nu renunta, omule, mergi inainte pana reusesti sa-ti realizezi visele, dorintele, iubirile.
Esti capabil de atatea minunatii pe care nici nu le gandesti a fi posibile, esti plinatate ce-ar putea da nastere acelei lumi pe care o traiesti doar in vis si o tanjesti in iluzii. Atata timp cat porti in constiinta acele miracole si frumuseti, este imposibil ca prin puterea ta sa nu ia forma, sa nu se nasca. Exista ata forta in spiritul tau, incat poti crea din viata ta o capodopera grandioasa ce-ar stralucii de frumusete. De ce sa renunti? De ce-ti doresti Paradisul cand te afli intr-unul? De ce te pierzi, omule? „
Raza de lumina 
ianuarie 30, 2012 la 09:29
te pierzi pentru ca nu mai vezi de ce anume sa te agati ca sa te ridici..
ianuarie 30, 2012 la 10:36
pai cum sa vezi daca in tine e intuneric?