Numai tacand si gandidu-te singur la toate,
ajungi sa-ntelegi ca din tot ce-ai fi vrut
prea putine raman langa tine,
numai vazand cum se-aprind si se sting noaptea
toate cararile tale gresite –
numai lasand sa te-nvaluie pulberea lor
vei ajunge sa stii
ca regretul e sarpele galben pe care-ntr-un vis
il auzeai ca pe-un rau adormind la picioarele tale,
adormind si trezindu-se iar.
Fara cuvant, fara strigat:
drumul pe care-ai umblat,
ori ca-l strigi,
ori ca-l fluieri,
nu se va-ntoarce la tine;
ghemul lui negru si brun
cineva l-a zvarlit in ocean.
Decat orice parere de rau
e mai buna Tacerea.
Numai tacand si gandindu-te singur
ajungi sa-ntelegi ca trecutul e-o casa pustie,
pentru toate pacatele tale izbavirea
e numai in timp,
e numai in rosu,
e numai in oameni,
in faptele lor.
Liniste-n urma!
Totul e numai acolo-nainte, totul e-n fata.
Alearga uitand,
ceea ce nu vei uita
va veni dupa tine o data cu turma
de cerbi stravezii,
care sunt poate visele tale.
Totul e doar inainte, totul sunt anii
care ard si te-ntampina-n cale.”
(Anatol E. Baconsky)