Prieten este cel care inainte de toate nu te judeca. Am spus, este acela care deschide usa sa pribeagului, cu carja sa, cu bastonul sau lasat intr-un colt, si nu-i cere sa danseze pentru a-i judeca dansul.
Iar daca pribeagul povesteste despre primavara de afara, prietenul este acela care primeste in el primavara. Iar daca povesteste despre grozavia foamei in satul de unde vine, rabda de foame impreuna cu el.
Caci ti-am spus, prietenul este acea parte a omului care deschide pentru tine o poarta[…]Si pot sa raman tacut langa el, adica sa nu ma tem pentru gradinile mele launtrice, si muntii mei,si vaile, si pustiurile mele, caci el nu le va calca niciodata.
„Citadela” Antoine de Saint-Exupery
Raza de lumina 
ianuarie 4, 2012 la 13:06
Tulburător fragment…
ianuarie 4, 2012 la 19:04
da…profund 🙂
ianuarie 4, 2012 la 15:52
….corect…..se găsesc şi în blogosferă „prieteni”….
ianuarie 4, 2012 la 19:03
adevarat…se gasesc si am gasit 🙂
ianuarie 4, 2012 la 18:53
Si pot sa raman tacut langa el, adica sa nu ma tem pentru
gradinile mele launtrice,
si muntii mei,
si vaile,
si pustiurile mele,
caci el nu le va calca niciodata…..
ianuarie 4, 2012 la 19:03
am invatat sa ascult tacerea…dar mai ales sa o respect 🙂
februarie 7, 2012 la 04:57
citadela este o carte absolut extraordinara,biblia sufletului meu!